Amelia , ai spectacol !
Atunci cand esti intr-o incurcatura si ceri ajutor stii exact ce vrei sa primesti . Atunci cand un om de suflet e in necaz te transformi in portavoce si ceri ceea ce el nu are putere sa mai ceara , si stii exact ce vrei sa primeasca … E dureros ca un om drag sa sufere si tu sa nu stii ce sa ceri pentru el …
Amelia Antoniu , colega noastra de la Tetrul National de Opereta , o fata cu o energie incredibila pe care e imposibil sa nu o iubesti , e in coma profunda , din vina … de data asta nu voi ocoli raspunsul direct … din cauza a ceea ce noi mai avem inca nesimtirea sa numim sistem sanitar . S-a dus pe picioarele ei la spital acum 3 zile , pentru o interventie minora (nici macar urgenta), in urma interventiei a contractat o infectie intra-spitaliceasca si acum se zbate intre viata si moarte din cauza septicemiei . Ea se afla acum la Spitalul Universitar dar nenorocirea s-a intamplat la Spitalul CFR 2 , un loc cu antecedente grave in domeniu . Dupa cum ne-am obisnuit deja , conducerea acelui loc , numit fara merit spital , incearca sa musamalizeze cazul … De ce ? Cand vom ajunge sa gandim pe termen lung oameni buni ? Pai la ce ajuta musamalizarea ? Tot romanul stie ca spitalele au ajuns adevarate lagare de exterminare din cauza lipsei de bani … Lasati lucrurile sa iasa la iveala caci asta va va ajuta si pe voi … Stiu totusi ca nu vreti sa tulburati apele pentru ca odata cu problema banilor va iesi la iveala si nesimtirea personalului medical si lipsa de empatie fata de pacienti a acestuia …
Revin la Amelia … In momentul asta se face tot posibilul din punct de vedere medical pentru a fi readusa aici … dar , si asta e marea mea problema , noi nu mai putem cere nimic in momentul asta pentru ea de la oameni (rai sau buni) ci numai de la Dumnezeu … Doamne , te rugam ! …
aprilie 23, 2010 la 5:51 am
Nu am putere să spun cât mă doare! Nu am putere să merg, să dorm, să cânt, să scriu! Nu pot decât să mă rog la Divinitatea Absolută a tuturor semințiilor de pe Pământ, dar mai ales la Dumnezeul nostru: Doamne! Dacă acum 2000 de ani minunile Tale SE VEDEAU, dând putere oamenilor să-și ducă viața pe care le-Ai rânduit, Te rog să faci acum o minune care să se vadă. Trezeste-o pe Amelia din amorțire și adu-o printre noi la fel de calmă, sensibilă, iubitoare și zâmbitoare cum o știm cu toții!
aprilie 28, 2010 la 7:31 pm
Minunea s-a intamplat…a readus-o printre noi calma,sensibila,iubitoare si zambitoare…:)
aprilie 23, 2010 la 10:16 am
Ne rugam pt. Amalia, dar nu ne mai mira nimic…George, vezi ca nu ai corectat textul, se scrie cu doi i “sa stii”!!!
aprilie 23, 2010 la 11:31 am
multumesc frumos . am corectat . imi cer scuze .
aprilie 23, 2010 la 9:16 pm
Sunt o fosta eleva de la Centerstage of Performing Arts. Cand am inceput cursul de canto si teatru muzical, februarie 2007, doamna profesoara avea un zambet fermecator, o voce calda, o prezenta de spirit ce ar fi imblazit si cea mai atroce bruta… Probabil cea mai zambitoare si mai optimista fiinta umana pe care am cunoscut-o, in afara de muzica, m-am invatat si cum sa iau viata in piept, sa scap de frica si sa fiu buna, dar luptatoare in acelasi timp. Nu vreau sa ma gandesc ca nu o voi mai vedea pe doamna profesoara pe scena, pentru un spectacol de-al dansei am venit si de la Buzau o data… Chiar vreau sa cred ca este un cosmar tot ce am citit si vazut azi si ca in curand ma voi intalni cu ea pe strada zambind!
aprilie 28, 2010 la 9:45 pm
se pare ca un cosmar a fost