stau pe loc si sufletu-mi gafaie groaznic
Ce cautam noi ? Modele . De cand incepem a ne forma cautam modele : tata , mama , profu’ , profa’ , sora , fratele , prietenul cel mai bun , oameni si chiar zei care simtim ca ne-ar putea stimula in maturizare , crestere , dezvoltare .
De ce uneori ajungem sa parasim subit o relatie … profesionala sau sentimentala ? Poate pentru ca sufletelul nostru simte ca acea relatie nu pune nicio caramida ci doar se adaposteste la umbra zidului gata construit . Paaaai , nu e corect .
Nu e de zabovit acolo unde simti ca nu ai nimic de urmat … Da , de urmat . Nu e de ajuns sa ai de invatat cum nu e de ajuns sa tragi doar foloase materiale … E nevoie de , macar, un model , ceva care sa te atraga , ceva care sa vrei sa devii .
Chiar daca esti apreciat , aclamat , incurajat si sprijinit … FUGI … fugi cat vezi daca nu exista un model care sa te tina locului .
Nu sta acolo unde nu simti ca poti forma o familie spirituala . Ma rog … nu e musai sa fugi din prima… as spune mai degraba ca trebuie sa fugi atunci cand incepi sa simti sufletul perpelindu-se noaptea in pat , ala e momentul in care nu trebuie sa mai privesti inapoi .
Nu te amagi ca vei ramane pur si neatins de modelele negative … te vor contamina … vei ajunge ca ei … Prin urmare , exista trei variante : 1. sa FUGI 2. sa accepti schimbarea (uneori chiar bucuros) 3. sa te perpelesti pana la epuizare
Sunt oameni care functioneaza ani la rand intr-un mediu … nepotrivit … si ajung sa isi haraneasca demonii mai mult decat sufletul , iar dupa ani de zile se intreaba “Doamne unde sunt eu ala de la inceput?”… In stomacul aluia de ti-a mancat atata vreme !
Sufletul nu are repere concrete … poate pentru ca nu are radacini in teluric . Sufletul face filtrarea in plan mult mai subtil decat creierul si tocmai de aceea avem tendinta sa luptam impotriva a ceea ce simtim , considerand lupta asta drept atitudine barbateasca .
Atat de subtil e sufletelul asta incat iti vine sa ii tragi doua palme , sa il pui cu curul in scaun si sa ii zbieri : ” De ce mai suflete ma pozez frumos cu oamenii de prin lumea cea mare iar mai apoi imi dau seama ca nu ii vreau in poza cu mine , in birou cu mine , pe scena cu mine , la masa cu mine , in preocuparile mele si in VIATA MEA ? De ce mai suflete uneori ma iau de guler cu prietenii mei buni , aia de ii numar ca pe frati , pe degetele de la o mana , iar a doua zi simt ca mor daca nu imi beau cafeaua de pranz sau berea de seara cu ei ? ” …
… Ce faci mai suflete … acum mi-ai dictat o intrebare ca un raspuns ?…
POSTLUDIU – SOUL CAKE – STING :
Like this:
Această înregistrare a fost postată pe decembrie 3, 2009 la 12:37 am şi este pusă în categoria intrebari la raspunsuri cu etichete familie spirituala, fuga, model, sting soul cake, suflet. poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0 You can leave a response, or trackback from your own site.
decembrie 3, 2009 la 12:03 pm
De ce?
Poate pentru ca nu am invatat sa ii iubim pe toti oamenii la fel? Poate pentru ca mintea calculeaza beneficiile de tot felul in timp ce inima se contorsioneaza de “tri-hotomia” iubire-ura-indiferenta, ca rezultat al rationamentelor? Ce stiu cei trei-patru neuroni cu care gandim? Cat sa cuprinda si ei bietii? De unde atata intelepciune daca noi scurtcircuitam legatura sufletului la “sursa”?
Asculta-ti sufletul, el stie adevarul inca de pe vremea cand mintea cerea doar ţâţă. Poate atunci eram mai autentici si mai intelepti decat acum, dupa ce ne-am turnat tomuri de carti in cei 4 neuroni obositi!
Bravo tie ca scrii. Mi-era dor sa te citesc.
Cu drag,
Igalis
decembrie 3, 2009 la 12:11 pm
Da , multumesc … imi era mie dor sa ma citesc
)
Iti dai seama ca sufletul se ia cu mainile de cap vazand ca scriu despre el folosindu-mi mai mult creierul =))
decembrie 5, 2009 la 8:08 pm
Buna George,
Felicitari in primul rand pentru spectacolul exceptional pe care l-ati creat pe scena teatrului de Opereta. Ultima oara (a 5-a) cand la-m vazut a fost pe 28 noiembrie si mi s-a parut cel mai reusit dintre toate (la care am fost eu), mai ales ca sonorizarea a fost de data asta foarte buna si versurile erau mult mai clare ca inainte.
Sunteti o echipa de oameni foarte talentati, si care au investit mult suflet in acest spectacol. Te incarca, ca si spectator, cu o energie pozitiva si iti da o stare de bine si poate de speranta ca mai exista lucruri frumoase pe lumea asta, care merita traite.
Frumoase versurile, muzica, coregrafia, decorul …. de interpretare ce sa mai zic – perfecta. Te admir pentru ceea ce faci si nu imi pot inchipui acest spectacol fara tine (sper sa nu se supere Adrian), Victor Bucur , Ernest Fazekas sau Claudia Hanghiuc.
Sunteti extraordinari – keep up the good work.
Multa bafta in continuare.
decembrie 6, 2009 la 12:43 am
Draga Andreea , iti multumesc din suflet pentru vorbele frumoase . E un spectacol facut cu suflet … unii au pus mai mult , altii mai putin dar in cele din urma se pare ca s-a implinit . Adrian Nour nu are cum sa se supere deoarece el stie ca acest spectacol e de neinchipuit fara el … Am crescut impreuna pe parcursul repetitiilor si sunt mandru ca am asemenea colegi . Te mai asteptam cu drag si iti dorim tot binele din lume … cu conditia sa il imparti cu noi
)
decembrie 11, 2009 la 2:49 am
Asa suntem noi oamenii … ne place sa fim in preajma celebritatilor, apoi realizam ca … nu aveam ce cauta acolo.
decembrie 11, 2009 la 10:16 am
articolul nu are nici o legatura cu celebritatea …comentariul tau m-a facut sa imi recitesc articolul si intr-adevar … articolul nu are nici o legatura cu celebritatea … ia ca il mai citesc o data … da , intr-adevar , acum m-am prins … articolul nu are nici o legatura cu celebritatea … o zi buna … eu mai citesc o data articolul poate descopar in sfarsit ca nu are nici o legatura cu celebritatea …