…alaturi… de la bine … pan’ la greu
Un foarte bun prieten , indragostit fiind de o frumoasa “felina” , a apelat la un foarte respectat si intelept amic al sau , cu mult mai in varsta, pentru a primi o confirmare ca demersurile sale de a o cuceri pe respectiva sunt indreptatite si corect directionate . Ajunsi la locul cu pricina fura amandoi cuceriti , respectiv recuceriti de gratioasa vietate si cu acest minunat sentiment plecara agale spre casa … Dupa cativa pasi pe care ii facura in tacere , prietenul mai varstnic , in loc sa dea mult asteptatul verdict , ii adresa prietenului meu urmatoarea intrebare : “Dragul meu , tu te-ai uitat prin buzunare sa vezi daca esti in stare sa ai aceasta fata ?”
Foarte des ne gasim in situatia de a ne dori ca disperatii o relatie care de la prima analiza se dovedeste a nu avea nici un viitor . E normal , suntem oameni si uneori luam decizii cu … altceva decat cu … hmmm … nici nu stiu exact cu ce se decide de fapt . Nu vorbesc aici despre relatiile incompatibile din punct de vedere material … nu neaparat . Vorbesc despre tot felul de incompatibilitati , despre cele legate de aspiratii , de repere si de valori . Uneori se intampla ca doua persoane absolut incompatibile la prima scanare sa ajunga totusi la un numitor comun … prin complementaritate , dar aceste cazuri sunt ca si Ursul Panda : cand apar iti vine sa le inchizi in rezervatii speciale . In marea majoritate a cazurilor esecul e marca sub care se desfasoara insusi ritualul de cucerire dar acest previzibil esec este bine mascat de atractia sexuala , de minciuna ( chiar si minciuna de sine ) sau de inchipuite valori comune . Ajungem dupa cateva luni ( in cazurile fericite ) sau ani ( cei mai tampitei ) sa ne intrebam “ce naiba cauta ciudatul sau ciudata asta alaturi de mine , in jurul meu si chiar… prin mine” , sau ajungem sa facem eforturi supra-omenesti pentru a tine pasul cu cel de langa noi chiar daca pasul sau nu se indreapta in directia potrivita sufletului nostru . De foarte multe ori aud textul ala cu “m-a dezamagit” sau “nu as fi crezut” … c’mooooon , nu vindeti castraveti la gradinar , stim de la bun inceput ce ii poate sau nu pielea celui de langa noi dar atunci cand simtim ca pierdem teren in fata lui ( din diferite motive , la baza fiind aceeasi pura incompatibilitate ) incepem sa dam vina pe tot ce ne inconjoara si uneori ajungem chiar la ceea ce este deasupra noastra , mai rar ajungem sa dam vina pe ceea ce este pe “dedesubtul nostru” si in ultima instanta dam vina si pe prostia noastra … pentru ca , da , prostie se numeste … nu o spun cu dispret , pentru ca… eu sunt regele prostilor .
Toata viata noastra este o lunga explorare … Uneori ne aventuram din dorinta sau doar din curiozitate si prin Groapa Marianelor sau pe Everest iar alteori prin suburbii si prin canale de scurgere… stiind ca e posibil sa ne lasam “costumele” pe acolo … nu e nimic rau in asta … rau este daca nu acceptam ca riscurile erau previzibile dar ne-am lasat manati mai departe de miza si de curiozitate … Miza poate da combustie vietii … iar curiozitatea directie …
Hmm , miza nu stiu daca a omorat pe cineva dar curiozitatea cica a omorat pisica…
…Pai atunci fiti caini ! 
iunie 24, 2009 la 2:17 pm
M-am tot abtinut pana acum…dar nu se mai poate!
In primul rand de la amicul mai in varsta ( tocmai!) ma asteptam la mai multa profunzime ( sorry!)… speram ca alta “generatie” sa vaza lucurile altfel… si sa aiba mai mult CURAJ! Despre asta este vorba!
Doi… ma gandesc si ma intreb, de fapt, te intreb : si cum a ramas, pana la urma ce-a facut pretenul tau?!? S-a dus dupa “felina” sau s-a luat cu treaba cautandu-se prin buzunare si-a uitat ca “felina”, biata de ea… asteapta! – “Circula” acum o reclama la tv cred ca-i la o retea de telefonie mobila cu doi tineri la metrou care flirteaza… si o vede El pe Ea ( felina!), si flirteaza, si-o pandeste, si-o … si Ea ii raspunde… frumos, peste asteptari, foarte frumos… si El ce face ?!? SE URCA LA CEALALTA USA, daca “felina” ii facuse tot curajul din lume! Sa mai continui?!?
iunie 24, 2009 la 2:36 pm
Si uitasem… doua “dedicatii” pentru cei doi prieteni. Stii tu cum sa le imparti.
http://www.youtube.com/watch?v=B8MOEdo-xw0&feature=related
iunie 24, 2009 la 3:14 pm
replica prietenului mai in varsta este cinica dar si provocatoare in acelasi timp … pare superficiala dar daca o pastram in contextul ei … cred ca are cateva zeci de nuante . ma rog…ideea este ca povestea prietenului meu nu este decat un pretext , o rampa pentru articolul meu , nu conteaza cata intelepciune , adevar sau profunzime contine … la fel cum nu conteaza nici daca prietenul meu s-a casatorit cu respectiva felina , daca a ajuns la crima pasionala sau daca s-a sinucis … anyway , nu te ingrijora pentru felina respectiva , nu l-a asteptat in prispa zi de zi stergandu-si lacrimile …
PS: nu stiu reclama cu metroul pentru simplul fapt ca nu folosesc televizor
PS2:multumesc pentru comment … si pentru dedicatii
iunie 24, 2009 la 3:23 pm
out off topic
fug la Targul de Sanziene, dar… revin!
iunie 25, 2009 la 9:17 am
Tara arde si baba se piaptana! Tarisoara noastra este in criza si prietenului tau ii arde de amor cu feline! Curand nu o sa mai avem la ce ne uita in buzunare si o sa reinventam iubirea neconditionata. Cat despre compatibilitate… tind sa cred ca ne vom cupla numai prin complementaritate: tu ai bani de paine, eu nu. Hai sa ne-o punem!
Daaa, stiu ca subiectul era profund, dar sunt suparata pe criza!
Scrii frumos, bravo, imi place sa te citesc!
iunie 25, 2009 la 12:44 pm
criza sau bunastare , complementaritate sau compatibilitate , interes sau nu , se pare ca tot la iubire ajungem … sau ramanem . multumesc pt. aprecieri , si tu scrii frumos .
august 13, 2009 la 1:50 pm
Hai breee, mai scrie si tu ceva despre viata lu’ matale, ca de intalniri vaz ca n-ai timp…
septembrie 20, 2009 la 12:21 am
cred ca este foooarte foarte simplu.daca am trecut cu brio de feromoni,cred ca urmatoarea miscare este data de privirile subliminale si adanci care spun cand cum unde si daca exista directie ..sau nu…In rest?sigur…putem avea nevoie de amagiri si din nevoia de “psudoaventura “sa ne incumetam la niste drumuri ce nu duc nicaieri…depinde de nivelul fiecaruia de cunoastere de sine si cat isi permite sa se minta sau nu…Valorile sunt clare si apar de la bun inceput…vorba ceia..daca nu-i o dragoste adevarata e o risipa de timp”
iar dragostea vine din completarea “complementara rosu verde) daca eu citesc kafka(de ex) nu stiu daca pot rezista mult sub feromonul sandra brown…zic..”gen” ca tot e pe val cuvantul…(ah cat il urasc ,de ai stii;;)
nu stiu de ce am comentat…poate din revolta ca in jur am prea multe cupluri ..cu pseudo in fata…
octombrie 10, 2009 la 8:18 am
Sal’tare din nou
In sfar siit, am reusit sa citesc mai tot ce scrie pe blogu’ tau, de la articolele postate de tine si pana la comentariile spectatorilor – sau calculospectatorilor .
… Pai ai scris ceva . Daca ai aduna tot ce-ai scris aici si ai pune intr-o carte, binebine, cu ajustarile impuse de cadrul cartii, ar putea sa vada si altii care inca nu au sau nu stiu sa foloseasca un calculator ce zici tu si in ce fel .
My friend, nu vreau sa te gadil , da’ tu ai idee cat de BINE le vezi ?
Citind asa, de pe blogu’ tau, de cateva ori am ramas incremenit – uite pe cineva care chiar stie sa traga cu arcu’, mi-am zis . Nu se multumeste sa nimereasca doar panoul, ete ca nimereste si tinta ba chiar si centrul . Cen-trul tintei !!
He he he …
Ai tu asa o insusire, o lingura, de amesteci cu ea niste realitati-contraste obositor de bune cu un umor – care nu e romanesc deloc – care le da o nota de divertisment . Si spectatorii se amuza .
Cum sunt claunii aia tari , care sub o masca vesela si strident pictata sugereaza niste lucruri extrem de serioase si de importante , adresate insa numai alora care sunt in stare sa le vada si sa le-nteleaga .
Si fac o paranteza, asta c-am adus vorba de clauni – meseria de claun mi se pare cea mai grea meserie din lume .
Mi se pare cel mai greu lucru sa pari vesel si superficial de fiecare data – suficient de bine astfel incat COPIII sa nu se prinda – , la fiecare spectacol, in fiecare zi de lucru a ta , cand probabil numai asa nu esti in realitate , dar asta e , asta e meseria .
Da, inteleg sa faci asta la o petrecere la care trebuie sa mergi si n-ai chef, sau cand vin socrii pe la tine, sau etc., dar sa faci treaba asta in fiecare zi… si de fiecare data aproape perfect… Mi se pare greu . Foarte greu .
Ce ziceam ?
Aa, pai ziceam ca le nimeresti cu arcu’ .
Si mai cred ca-n ultima vreme ti s-a cam acrit de impartasit idei pe aici , pentru ca a trecut ceva timp de cand n-ai mai “publicat ” …
Feedbackulrile in general penibile si alaturea cu drumul or fi de vina ( in afara de Igalis care e marfa ) sau poate nu mai ai efectiv timp de scris , sau poate si altceva , da ‘ … poate poti sa remediezi , dom’le , situatia, ca ar fi bine . Da da , sa stii .
Ti-a placut Spellbound fara videoclip ?
Recunosc recunosc . Mie-mi place . Play list .
Paparazzi
octombrie 14, 2009 la 10:45 pm
Pot posta in timp ce imi mananc pachetelul in pauza de masa dar nu despre asta este vorba … Nu am timp sa imi adun vointa de prin boscheti pentru a vrea sa scriu , insa o voi face in curand … Mai am vreo luna juma’ de haituiala si apoi imi doresc sa ma dezlantui .
Iti multumesc draga Bogdan pentru provocare !
noiembrie 2, 2009 la 9:57 am
sincer sa fiu cu dragoste e o absurditate prin care vrem nu vrem trecem toti.Ca se intampla la 14 ani ca se intampla la 50 de ani are exact acelasi efect.Nu iti mai doresti nimic altceva in lume decat sa ramai cu persoana pe care o iubesti o vesnicie.Dar apoi exista urcusuri si coborusuri pe care peste 80% din cei indragostiti nu le pot urca sau cobori.De aceea Dumezeu ne-a lasat noua vointa si dreptul de a alege.Noi hotaram daca sa continuam acest drum greu si cu multe obstacole sau daca alegem sa ramanem in acelasi loc cu aceeasi gandire si dragoste falsa.sper sa imi vizitezi si mie blogul pt ca stiu exact ce inseamna dragostea si tot ce trebuie facut.Cel putin asa cred
noiembrie 2, 2009 la 7:18 pm
Multumesc pentru comentariu draga Viorel … totusi , cu prietenie iti spun : eu consider ca iubirea e un mister , iar misterele nu cred ca pot fi deslusite de niste mici muritori asa ca noi … de fapt nici nu imi doresc sa detin secretul iubirii caci in cazul asta de ce as mai trai …
noiembrie 5, 2009 la 2:31 pm
he he he
ce vulpoi eeesti …