gone in … 4-5 seconds

       Azi-noapte mi-a stat ceasul … la propriu . Am un ceas de-asta hibrid , cu limbi  dar pe baterie , care ticaie intr-una fara ca eu sa il iau in seama …si cu toate astea in momentul in care a stat , parca mi-au stat gandurile . Da , vegetam frumos in patul meu , in pozitia de somn , in plin proces de oprire a motoarelor biologice cand deodata tic..c…c si pauza … A durat doar patru-cinci  secunde , timp in care nu cred ca am respirat …nici macar nu cred ca am simtit ceva .  Cum nu sunt un om superstitios incerc sa imi explic de unde a venit acel moment ( banal ce-i drept ) de blocaj mental si emotional . Pai cred ca in mare se intampla cam acelasi lucru ca si in mic . Si in viata mi se intampla sa ma blochez atunci cand un instrument din orchestra ia o pauza sau refuza sa mai cante . Sunt lucruri   pe care nu pun mare pret in viata dar de a caror importanta devin constient abia atunci cand ele se defecteaza sau devin nefunctionale ,  la fel cum sunt lucruri in viata pe care pun mare pret dar in realitate ele nu imi imbogatesc cu nimic viata , ba dimpotriva mi-o limiteaza si mi-o conditioneaza stupid . Stau si ma intreb daca suferinta aia pe care o simt atunci cand “un instrument” ( poate chiar “vioara intai” )  se intampla sa dezerteze din “orchestra” ,  este altceva ( in mare )  decat ceea ce am simtit  azi-noapte ( in mic )  . Nu este oare , ea suferinta aia , generata de acelasi blocaj emotional , mental , fizic cauzat de rezistenta prea mare la  schimbare ? Rezistenta care ma impiedica sa accept despartirile si chiar moartea … E adevarat ca uneori e vorba de un “instrument” care asigura background-ul dar alteori poate fi chiar cel pentru care s-a compus intreaga simfonie . Totusi , in ambele cazuri o pierdere poate fi transformata lesne in avantaj … poate fi o oportunitate de a descoperi un “instrument” ( a se citi “instrumentist” ) mai bun , mai talentat , mai daruit , mai performant sau poate doar … mai viu . Nu , sa nu credeti ca acum o sa ma duc sa imi cumpar repede alt ceas ( ultraperformant ) Sper ca analogia cu oprirea ceasului meu disfunctional s-a pierdut pe drum ca altfel o sa primesc sigur cel putin un comment porcos :) … Si oricum nu de ceas am eu nevoie acum , tocmai de-aia m-a  mirat  reactia mea din miez de noapte .

       Aaa , si apropo , abia astazi am observat ca ceasul respectiv arata ora Botswanei cred … ca a Romaniei nu e in niciun caz … dar totusi … ce frumos mai ticaie el…

       POSTLUDIU – DONOTS – Stop the Clocks

Un răspuns sa “gone in … 4-5 seconds”

  1. :) acelasi sentiment il am cand sunt bolnava – fizic (de cele mai multe ori racita). dintr-o data o parte a corpului nu mai “functioneaza” corect, si-abia atunci imi devine constienta maretia masinariei asteia umane. si cata grija ar trebui sa avem de ea :) .

Lasă un Răspuns