curaj gaina ca te tai !
Suntem educati inca de mici copii in spirit eroic . Suntem invatati ca nu trebuie sa ne temem , ca teama e a lasilor . Crestem si ajungem sa ne rusinam de temerile noastre stiind ca ele ne pot deconspira ca fiind vulnerabili. Dar e oare un lucru rau vulnerabilitatea ? E oare mai bine sa tratezi fiecare moment cu hotarare si curaj fara a avea o clipa de indoiala ? Oare nu indoiala te face sa analizezi mai bine situatia ? Ma aflu intr-un moment al vietii in care ma autosuspectez de lasitate … pentru ca imi este teama… imi este teama sa ma implic , imi este teama sa dau gres , imi este teama sa imi asum … Este o teama acumulata in urma ultimelor doua esecuri … Este o teama nascuta din nopti si zile de cugetare si framantare sufleteasca . Nu numai ca ma autosuspectez dar sunt si acuzat de lasitate , de non-combat , de egoism . As accepta deschis acuzatiile in cazul in care mi-ar fi bine in starea asta… dar nu imi e . Adevarul este ca simt un mare gol interior … Sunt sigur ca am puterea sa imi infrang ( sau mai bine zis sa imi suprim ) temerile dar…oare…curajul e ceea ce imi lipseste ? Ce imi aduce oare curajul ? Mandrie…siguranta…liniste …? Oare suprimarea temerilor ma va salva ? Nu cred . Nici taurul nu e lipsit de teama in arena doar ca lipsa ratiunii face loc furiei ( chiar si noi oamenii patim d’astea ) iar furia anuleaza teama … ba chiar si iubirea anuleaza teama…dar atat furia cat si iubirea sunt stari extreme si eu nu vreau sa traiesc in extreme …dar atunci cand revin in punctul de echilibru …revin si temerile .
Daca as renunta la teama si as tropai prin viata curajos as face asta tot de teama …de teama ca imi trece timpul , de teama ca pot fi privit ca un fricos . Sa zicem totusi ca mi-as invinge temerile si as deveni un om curajos … nu mi-ar iesi din cap faptul ca am devenit un om curajos din teama … TEAMA DE TEMERILE MELE …
