tot stare de vacanta

…viata bate filmul da\’ las\’ ca filmul a inceput scandalul…—>

…cartea ce ma tine treaz…—>

stare de vacanta

“…e posibil sa fiu eu tembel , mediocru sau lipsit de cultura cinematografica dar filmul asta mi-a placut…”

“…eu am ajuns sa vad filmul asta citind o cronica scarbita scrisa de o fatuca anonima , neterminata si chiar neinceputa prea bine ( la fatuca ma refer ) intr-o revista care imita numele altei reviste si care semana cu inca alte mii de reviste care seamana cu revista asta si care…” ;

“…la cat de multa violenta este in film m-a surprins faptul ca nu m-a revoltat…”

continuare

…alaturi… de la bine … pan’ la greu

Un foarte bun prieten , indragostit fiind de o frumoasa “felina” , a apelat la un foarte respectat si intelept amic al sau , cu mult mai in varsta, pentru a primi o confirmare ca demersurile sale de a o cuceri pe respectiva sunt indreptatite si corect directionate . Ajunsi la locul cu pricina fura amandoi cuceriti , respectiv recuceriti de gratioasa vietate si cu acest minunat sentiment plecara agale spre casa … Dupa cativa pasi pe care ii facura in tacere , prietenul mai varstnic , in loc sa dea mult asteptatul verdict , ii adresa prietenului meu urmatoarea intrebare : “Dragul meu , tu te-ai uitat prin buzunare sa vezi daca esti in stare sa ai aceasta fata ?”

Foarte des ne gasim in situatia de a ne dori ca disperatii o relatie care de la prima analiza se dovedeste a nu avea nici un viitor . E normal , suntem oameni si uneori luam decizii cu … altceva decat cu … hmmm … nici nu stiu exact cu ce se decide de fapt . Nu vorbesc aici despre relatiile incompatibile din punct de vedere material … nu neaparat . Vorbesc despre tot felul de incompatibilitati , despre cele legate de aspiratii , de repere si de valori . Uneori se intampla ca doua persoane absolut incompatibile la prima scanare sa ajunga totusi la un numitor comun … prin complementaritate , dar aceste cazuri sunt ca si Ursul Panda : cand apar iti vine sa le inchizi in rezervatii speciale . In marea majoritate a cazurilor esecul e marca sub care se desfasoara insusi ritualul de cucerire dar acest previzibil esec este bine mascat de atractia sexuala , de minciuna ( chiar si minciuna de sine ) sau de inchipuite valori comune . Ajungem dupa cateva luni ( in cazurile fericite ) sau ani ( cei mai tampitei ) sa ne intrebam “ce naiba cauta ciudatul sau ciudata asta alaturi de mine , in jurul meu si chiar… prin mine” , sau ajungem sa facem eforturi supra-omenesti pentru a tine pasul cu cel de langa noi chiar daca pasul sau nu se indreapta in directia potrivita sufletului nostru . De foarte multe ori aud textul ala cu “m-a dezamagit” sau “nu as fi crezut” … c’mooooon , nu vindeti castraveti la gradinar , stim de la bun inceput ce ii poate sau nu pielea celui de langa noi dar atunci cand simtim ca pierdem teren in fata lui ( din diferite motive , la baza fiind aceeasi pura incompatibilitate ) incepem sa dam vina pe tot ce ne inconjoara si uneori ajungem chiar la ceea ce este deasupra noastra , mai rar ajungem sa dam vina pe ceea ce este pe “dedesubtul nostru” si in ultima instanta dam vina si pe prostia noastra … pentru ca , da , prostie se numeste … nu o spun cu dispret , pentru ca… eu sunt regele prostilor .

Toata viata noastra este o lunga explorare … Uneori ne aventuram din dorinta sau doar din curiozitate si prin Groapa Marianelor sau pe Everest iar alteori prin suburbii si prin canale de scurgere… stiind ca e posibil sa ne lasam “costumele” pe acolo … nu e nimic rau in asta … rau este daca nu acceptam ca riscurile erau previzibile dar ne-am lasat manati mai departe de miza si de curiozitate … Miza poate da combustie vietii … iar curiozitatea directie …

Hmm , miza nu stiu daca a omorat pe cineva dar curiozitatea cica a omorat pisica…

…Pai atunci fiti caini !

POSTLUDIU – STRONG ENOUGH TO BE MY MAN – Sheryl Crow

cocalarus mimeticus (da , mai , ascult guerrilla )

stiti care e diferenta dintre cocalariibaietidebaieticoaiejmechere de la noi si cei de la ei ? pai va spun eu : ai nostri traiesc in rai (cu r mic) pe cand ai lor traiesc in iad (cu i mare ) … ( cu i mare doar in paranteza ). vezi zilnic lantosi si tatuati cu breloc de bemveu la gaica de la pantalonii zara ( cu z mic ca sunt facaturi ) … apropos de zara , nu voi mai cumpara in veci de acolo deoarece ultima data cand am intrat sa imi cumpar o camasa de in , am parasit-o imediat cum am gasit-o , crezand ca am intrat din greseala la rahova (daca e scris tot cu r mic , atunci puteti deduce ca nu este vorba despre cartierul cu pricina) … buuun , deci spuneam ca e plina Romania ( cu R mare pentru ca pe gagica asta inca o mai iubesc ) de ghelbani care deduci ca nu sunt pietroaie doar pentru simplul fapt ca pietroaiele nu trag flegme pe asfalt ( care intre noi fie vorba este tot un pietroi , dar mai de oras asa … adica mai cocalar ) , ghelbani pe care daca i-ai teleporta in mijlocul Bronxului ( sper ca nu aveti tupeul sa ma intrebati de ce cu B mare …) ar fi ca si cum i-ai da moca sclavi la mauri . diferenta intre astia si aia este ca astia se imagineaza in filme pe cand aia sunt chiar figurile dupa care se fac filmele . acolo e frontul taaaataaa … e pe viata si pe moarteee , pe cand aici e cald si bine atata timp cat stii sa intimidezi artistic . daca ei se simt bine cu muia ( in sensul de look ) unui maur atunci le doresc sa aiba parte de ea (de data asta nu in sensul de look ) . daaa , astea sunt momentele in care as renunta la justitie … tocmai pentru a le da ocazia cefelor groase sa se masoare cu coaiele mari (daca sunt cu litera mica nu inseamna ca nu sunt mari ) . pana atunci insa , va invit sa radem de ei … pe bune … nu te poti supara pe cimpanzeu ca arunca dupa tine cu nuci de cocos , mai bine iti feresti capul si il admiri pentru efortul sau de a merge in doua labe .

ps: stati usurel ca nu am patit nimic … e doar o traire … scriu despre cocalari ca si cum as scrie despre…politicieni … sau … despre … pai despre politicieni , ca nu am gasit alt corespondent …

POSTLUDIU-PARAZITII-De ziua ta

PIUA !

oare avem nevoie de toate cele dupa care alergam ? oare apucam sa ne bucuram de toate cele dupa care alergam? oare apucam sa implinim tot ceea ce ne face sa alergam? oare apucam sa ne implinim cu toate cele dupa care alergam ?…uneori alerg atat de tare incat am impresia ca fac toti porumbeii sa imi fuga din cale…

opriti-va din alergat si respirati un pic de viata … nu va lasati coplesiti de cei ce va fac sa alergati dupa morcovul agatat in dreptul ochilor … opriti-va si stati putin de vorba cu sufletelul vostru … are nevoie … el nu este atat de iute in alergare … dar poate fi extrem de iute atunci cand spune “stop joc” …

ai dreptate Andrei … “alergam dupa lucrurile urgente si le trecem cu vederea pe cele importante”…

se sting subit relatii neimplinite din cauza ca nu erau pe o pozitie prea avansata in lista noastra de prioritati

niciuna din “bataliile” mele zilnice nu e pe viata si pe moarte … si totusi … sunt determinat sa ma comport ca si cum ar fi razboi … pai daca e pe asa : MAKE LOVE NOT WAR ! …

La revedere , Muti ! Baietii tai iti dedica acest POSTLUDIU-CARLA BRUNI-Tout Le Monde

“Buna Eva , ma bucur sa te revad !” … “Buna Adam , da-mi voie sa ti-l prezint pe sotul meu”

A observat-o in timp ce negocia cu o florareasa pretul pentru un buchet de flori . Parea ca se joaca , si avea si cu cine pentru ca florareasa ( zambareata foc ) era gata sedusa , asa cum era si el de altfel cu mai mult de douazeci de ani in urma atunci cand a sarutat pentru prima data , cu adevarat , o fata … de fapt mai mult ea l-a sarutat pe el , sau , ma rog , l-a determinat sa … de fapt a fost primul sarut cerut de trup si suflet la unison … Incredibil , era pentru prima data cand o fosta iubita ii aparea neschimbata , si asta dupa vreo douazeci de ani in care nu o vazuse , unde mai punem si ca era vorba de o iubire din copilarie . Avea acelasi zambet smecheresc in coltul gurii , aceeasi sclipire si vioiciune in ochi … si ochii , daaa , acum abia isi reaminti ca ochii erau negri , de neuitat pentru trei vieti . Curios este ca la vederea ei ii revenira amintirile asemeni unui film . Nu se gandise niciodata la ea , niciodata , iar acum … Toate celelalte “indragosteli” din copilarie si adolescenta ii pareau frumoase dar cu ea era altceva … Isi dadu brusc seama ca ea avea cate ceva din fiecare femeie care a contat in viata sa de adult . Parea a fi reperul sau in dragoste …
“Sa fie oare posibil ? Sa purtam cu noi , inconstient , toata viata sablonul primei iubiri dupa care sa ne ghidam ?… Dar aia nu a fost prima iubire , chiar daca atunci mi-au zburat prima data fluturasii prin stomac , insa prima iubire ar trebui sa fie aia cu drame si muci la despartire … Si totusi … poate ca la varsta aia e momentul pentru o selectie curata , selectia pe viata … atunci suntem la granita dintre inocenta si experienta … atunci ne formam imaginea propriei Eve , Eva pe care o sa o alergam toata viata , uneori gasind-o , alteori pierzand-o in multime … ” … Ideile i se derulau rapid in cap in timp ce se indeparta de ea . Se hotara brusc sa se intoarca si sa o salute , sa ii vorbeasca cu bucuria sincera de a o revedea dupa atata vreme . Se intoarse spre ea cam in acelasi timp in care ea intoarse spatele floraresei si pleca tinand buchetul victorioasa in sus , aratandu-l cuiva dintr-o masina parcata la cativa metri mai incolo … Nu asta il opri ci faptul ca ea se misca cu iuteala fetitei de demult , imposibil de prins din urma fara o motivatie puternica … Ramase totusi privind-o din urma … da , era frumoasa cu totul , imaginea din copilarie se suprapunea perfect pe imaginea ei de acum … Nu simtea fata de ea dorinta , ci mai degraba jena , jena ca a unui pustan atras de o femeie . Ea se sui in masina pe locul din dreapta iar el ramase pironit pana cand aceasta trecu prin dreptul sau . Reusi sa vada prin geamurile aburite ca la volan era un barbat vesel , iar veselia acestuia ii dadu si lui un sentiment de bucurie …Masina se indeparta iar el isi continua drumul . Avea sa o vada peste alti douazeci de ani … sau poate niciodata ? … Totusi inainte de a o uita din nou pentru vreo doua decenii il mai strafulgera un micut gand nebun : “Ha , barbatul de langa ea imi seamana !” …

Baietelul de atunci ii dedica fetitei de acum acest…

…POSTLUDIU – KOOP – Island Blues :

Tillman is my new idol !

Don’t you know who’s Tillman ? Watch this :

or more :
or more : here

“nu este pe lume placere mai mare”… decat cu puscociul sa scapi de frustrari…lalalalalalalalalalalala…

Da , recunosc , mananc carne … Zilnic sunt sacrificate animale crescute special pentru a fi macelarite spre satisfactia burdihanului meu . Sunt primitiv in fond si elevat in forma . Recunosc … nu pot ucide cu mana mea un animal … sunt multumit ca o fac altii pentru mine si prefer sa nici nu ma gandesc la asta atunci cand ma imbuib . Stiu totusi ca cei care fac asta , o fac fara patos , o fac fara incrancenare , chiar daca pentru animalul respectiv nu conteaza prea mult … Totusi , conteaza pentru mine … purtatorul de constiinta … Pare o metoda sadica si elevata de a ucide dar stiu ca exista si alte animale care au metode mai oribile de a se hrani si de a isi perpetua specia ( e adevarat ca doar din instinct) dar tot de aceea nu pot fi condamnate , pentru ca o fac din nevoie ci nu din placere …
Urasc ideea de sacrificiu traditional , si aici ma refer la taierea porcului de Craciun si a mielului de Sf.Pasti , drept pentru care nici nu mananc asa ceva cu cele doua prilejuri … de fapt eu nu mananc porc si miel niciodata … probabil din cauza repulsiei pe care mi-o provoaca aceste obiceiuri barbare . Detest felul in care o armata de oameni incercuiesc un animal nevinovat si il macelaresc cu brutalitate , printre rasete , voie buna si aburi de alcool … Urasc asta de mic copil si o voi ura toata viata . Ma scarbesc oamenii care uita sa isi respecte (macar) prada … uita sa respecte un biet animal care cu voia sau fara voia sa le va deveni hrana …
… Ma scarbesc si ma revolta in acelasi timp oamenii (?) care fac din haituirea si uciderea animalelor un sport . Nu stiu daca vanatoarea in sine ma revolta ci cred ca mai degraba modalitatea prin care aceste primate cu pusca isi rezolva frustrarile , fie de ordin sexual (in marea lor majoritate) fie de alta natura . Nu are rost sa mai spun ca animalelor nu li se da nici o sansa , ca uneori sunt ademenite cu mancare si vanate din adaposturi blindate din care ies doar “curajoasele” tevi de pusca , dar chiar daca nu se intampla asa tot nu putem vorbi de egalitate atunci cand folosim o pusca impotriva unui animal posesor de (cel mult) colti , gheare si blana …Ma rog , si paianjenul are o arma redutabila pe care o foloseste cu dibacie impotriva unor insecte neinarmate (plasa) si tot ascuns sta si el … Deci se pare ca sta oarecum in firea lucrurilor sa vanam , chiar si cu ajutorul instrumentelor sofisticate . Doar ca … daca ati vazut vreodata un paianjen vanand ati remarcat cu siguranta ca acesta depune o munca fizica de neimaginat pentru un om , nu sta (sau merge , ma rog) ca prostu’ cu o pusca in mana pe care asteapta sa o descarce in curu’ unei molii …Si pe deasupra el vaneaza pentru a supravietui . Deci oricum am intoarce-o , se pare ca vanatoarea asa cum s-a dezvoltat ea la specia noastra nu prea mai seamana a vanatoare . Prin urmare , as vrea sa ma lamuresc in primul rand pe mine insumi de ce fac diferenta intre puii de Crevedia si mistretii de la Balc (mda, asta a fost samanta acestui post) . Cred ca e simplu … Uciderea celor cateva sute de mistreti de la Balc nu este o nevoie , e o placere … sadica si prosteasca …pornita , repet , din frustrare …Numai un impotent se poate bucura ca impusca un animal izolat intr-un tarc din care nu are cum scapa si totusi…paradoxal , asta este una din putinele zile cand vanatorul se simte barbat (doar i-ati vazut cat de mandri sunt).
E adevarat ca nu poti avea mari pretentii de la un frustrat care si-a trait tineretile in umbra unui geniu visand ca in compensatie sa stea si el intr-o zi la masa bogatilor si sa faca legea dupa cum ii dicteaza faramitura de buna-crestere … Totusi ma socheaza micimea de care dau dovada invitatii “cu greutate” prin participarea la aceste intalniri onanist-vanatoresti organizate in dulcele stil ceausist ( sa vedeti pozele lor de grup alaturi de “trofee” si jurati ca sunt facute acum 30 de ani ) .

Nu as vrea sa inchei articolul inainte de a il indemna pe amfitrion sa organizeze repede cat mai multe astfel de ucideri pentru ca viata e scurta iar pe lumea cealalta nu iti poti rezolva nici afacerile (ca nu mai ai) , nici frustrarile (de astea nu cred ca va scapa nici acolo), prin organizarea de partide de vanatoare (s-ar putea totusi sa aiba sansa de a fi folosit pe post de vanat ) iar participantilor cu fite de europeni cu sange albastru : SHAME ON YOU !
Totusi , pentru a nu ne desparti suparati le dedic tuturor melodia “Pusca si cureaua lata” pe care insa nu o voi posta aici doarece imi pare cumplit de cretina .

POSTLUDIU – FLYING ELEPHANTS – Ashes and Snow

it was a very good year

Am avut un an echilibrat… Pentru fiecare lucru rau care mi s-a intamplat am primit o compensatie dubla …dar pe langa asta fiecare lucru rau a pus capat unei lungi agonii sau a vindecat o trainica boala … Prin urmare am fost favorizat de catre Juriu ! Asadar , anul care a trecut a fost de partea mea ! La inceputul lui 2008 cand au inceput sa vina uraciunile nu L-am rugat pe Dumnezeu sa le puna capat ci sa imi dea putere sa le car , si mi-a dat , ca prin minune , “step by step” , apoi mi-a dat si fericirea , intr-o secunda , exact cand eram pe punctul de a ceda ,pentru ca fara fericire simti ca te usuci … in continuare , cand a inceput sa imi bage in sac nu I-am cerut sa ma fereasca de alea rele ci I-am cerut sa ma intareasca sa le fac fata cand or veni ( si au venit , ca doar Dumnezeu e Un Tip cu umor …si relele dar si taria)… acusica , acusica , la sfarsitul anului parca Il rugam sa ma mai incerce o data ca prea ma simteam rege si m-a incercat ,  si am scrasnit putin din dinti dupa care m-am veselit cu gura la urechi … Am tras linie peste o etapa … A fost ultimul an dintr-o serie de 3 …

Am invatat : ca prietenia neconditionata este combustibilul vietii , ca cele rele si cele bune stau la acelasi rand si mai mult decat atat sunt si foarte disciplinate , iar uneori sunt chiar politicoase ( isi cedeaza locul unele altora ) , asadar trebuie sa ne impacam cu ideea ca ele vor veni intr-una pe tot parcursul vietii si chiar sa ne rugam sa isi pastreze cadenta pentru ca astfel sa aduca echilibru si savoare vietii…buuun…am mai invatat ca daca nu ii faci o propunere de proiect lui Dumnezeu nu iti “aloca buget” … si ca daca nu demarezi investitia nu iti “dezgheata fondurile” … si am mai invatat ca numai timpul confirma prietenia adevarata si ca tot timpul , cu fluctuatiile lui de valoare , verifica iubirea adevarata … ca uneori ceea ce simtim fata de cel de langa noi este dependenta ci nu iubire , ca uneori  ne zbatem atunci cand se produce o ruptura in viata noastra de parca ni s-ar intampla neaparat ceva rau , iar saracul Chirurg are rabdare cu noi si ne extirpa “cancerul” in ciuda protestelor si zvarcolirilor noastre pe masa de operatie … In sfarsit…Am invatat ca viata e compusa din mai mult decat iubire dar iubirea este liantul … prin urmare , atunci cand simtim ca viata se descompune inseamna ca ne-am pierdut usor iubirea …

Am invatat multe si vine vremea sa le aplic … trebuie doar sa il rog pe Dumnezeu sa imi dea ocazia !

 

 

POSTLUDIU – NOUVELLE VAGUE – This Is Not A Love Song

LA MULTI ANI !

EU VA DORESC CEEA CE IMI DORESC SI MIE , ADICA SANATATE , SPOR IN TOATE CELE BUNE SI PUTERE SA LE CARAM PE TOATE CELE CE NE SUNT DATE ! SI PESTE TOATE ASTEA : IUBIREEE !

POSTLUDIU – THE BEATLES – All You Need Is Love

IRIS

Am retrait ceea ce traiesc de fiecare data la un concert al lor .  Stiti prin ce se deosebesc ei de toate celelalte formatii autohtone ? Prin iubire . Doamne cata iubire este acoloooo ! E fascinant cum la aparitia  simpla , fara artificii , fara fite , a lor pe scena sala explodeaza … spontan , cu o forta care iti da fiori . Ma impresioneaza faptul ca nu e o reactie isterica ci una care seamana mai mult cu o imbratisare … o imbratisare colectiva … imbratisare a carei intensitate nu scade absolut deloc pe tot parcursul spectacolului . Chiar daca spectacolul este fragmentat de aparitiile artistilor invitati ca prieteni ai formatiei , Irisii  sunt atat de iubiti incat publicul ii accepta , ba mai mult , ii adopta  cu aceeasi caldura si pe acestia . Poti vedea toate generatiile acolo , incepand cu varsta de 5 ani si ajungand pana la 60 … E uimitor sa vezi copii de 10-12  ani cantand vers cu vers melodii vechi de 30 ani si femei de 40-50 ani fluturandu-si parul pe ritm de rock  . E o nebunie sa auzi o sala mobilizata nu de droguri si alcool ci de iubire cantand la unison impreuna cu trupa … si asta intr-o fractiune de secunda , fara rugaminti si indemnuri . 

Acum ceva ani pe aeroportul Baneasa , la concertul aniversar in care i-au avut invitati pe Uriah Heep ,  cateva zeci de mii de spectatori au explodat atunci cand Irisii au revenit pe scena dupa prestatia  Uriahilor . Si va garantez ca nu din patriotismul ala desuet ci pentru ca sunt iubiti asa cum nu a fost iubita vreodata o alta formatie din Romania … si cand zic “iubire” ma refer la dragostea aia care nu se castiga prin aparitii publice , fite de revista mondena sau povesti de scandal ci prin sinceritatea cu care isi trateaza publicul atat pe scena cat si in afara ei , prin simplitatea cu care ei fac ceea ce trebuie sa faca : sunt trupa de muzica , prin urmare  canta ! Si canta tare bine … Modestia aia imensa e dublata de o si mai mare valoare … de la chitara aia a lui Valter care iti rupe sufletul si pana la vocea incredibila a lui Minculescu . Ah , si sa nu uit : Minculescu asta isi iubeste publicul sincer dom’le …  il tine in palma de la inceput pana la sfarsit … parca toti aia din sala ar fi fratii sai … e o relatie superba .

Am participat la nenumarate concerte Iris , mai mici sau mai mari , pentru ca ei trec cu mare usurinta de la proiecte grandioase la concerte “de familie” , dar nu s-a intamplat sa lipseasca de acolo , vreodata… iubirea … Haideti la urmatorul sa va convingeti … daca nu ati facut-o cumva …deja…

POSTLUDIU – IRIS – Strada Ta

barba non facit philosophum !

        Pentru mine blogul nu este un jurnal . Pot povesti ce am facut pe parcursul unei zile pur si simplu prin viu grai , prietenilor apropiati , avand parte in felul acesta si de feed-back . Nu asta este scopul meu , insa . Nu sunt de acord cu teoria conform careia daca ai blog trebuie sa postezi constant pe el . Adica , cum , daca nu am nimic de zis trebuie totusi sa ma screm putin si sa emit o prostie neinteresanta doar pentru a demonstra ca exist ? Trebuie sa imi descriu meniul zilnic doar pentru a imi pastra cititorii ? Ce , sunt cumva ziar ?  … Bine ,  nu sunt in situatia de a nu avea ce spune … Jur ca am o multime de ganduri si de fapte de analizat si de impartasit , singurul element care imi lipseste este TIMPUL . Nu am timp … de fapt nu am timp sa ma asez si sa scriu asa cum imi place mie … nu am timp sa imi priasca ceea ce scriu , pentru ca , da , eu scriu din egoism , na , scriu pentru ca imi face incredibil de bine sa defulez aici pe blogul meu personal . Chestia asta cu multe sagetute si casetute se numeste intamplator BLOG , eu insa nu ma consider un blogger (pentru ca am inteles eu ca bloggarii sunt constanti in postari) . 

       Concluzia este ca as  putea scrie zilnic asa cum am scris si acum , in doar 5 – 10 minute cate un mic nimic insa pentru asta exista forumuri si chat-uri . Imi pare tare rau ca nu am mai scris de atata vreme dar … ia sa ma apuc eu sa recuperez … de fapt nu am ce sa recuperez pt. ca nu am pierdut nimic ci doar am castigat … am adunat …

 

POSTLUDIU – AC-DC – Thunderstruck

asta imi ocupa tot timpul…

POSTLUDIU – GOTAN PROJECT – Diferente

bodies exhibition

S-a nimerit sa prind saptamana asta in Budapesta celebra si controversata expozitie BODIES . Imi doream foarte tare sa o vad . Am avut insa repetitii zi-lumina iar seara am mers la spectacole . Sambata , insa , inainte de plecare mi-am rezervat timp impreuna cu colegii mei pentru a intra (in plimbare) si la respectiva expozitie . Ajunsi pe strada cu pricina am vazut de la distanta o mare de oameni care ne doream din suflet sa nu fie ceea ce era evident ca sunt , si anume vizitatori . Era o coada ca la intrarea in cluburile londoneze de fite . Cum nu aveam stare de stat pe la cozi ci mai degraba de plimbare , am renuntat . Doi dintre colegii mei au revenit insa mai tarziu si au intrat , ba chiar au si fotat ( cu telefoanele , cu toate ca era interzis ), si au fost marcati destul de puternic de ceea ce au vazut . Invidios cum sunt ( pardon , am stabilit in alt post ca nu sunt )mi-a parut tare rau ca nu am avut si eu rabdare . I-am rugat sa ma sustina atunci cand ma voi lauda ca am vazut si eu expozitia si au fost de acord , dar cum ma tem ca vor ciripi  prefer sa fiu sincer …Totusi , din frustrare , am pornit  sa meditez …

Expozititia cu pricina a starnit vii controverse , dat fiind ca trupurile plastifiate expuse acolo sunt reale . S-a spus ca expozitia nu poate fi considerata decat  blasfemie , pornografie si obscenitate . In repetate randuri a fost contestata , cerandu-se chiar interzicerea ei .

Oare ce ne atrage spre o astfel de manifestare aparent macabra ? Eu cred ca … nevoia de a ne exorciza temerile in ceea ce priveste viata si inevitabilul sau sfarsit . Expozitia aia nu este altceva decat o expunere artistica , in detaliu , a costumului purtat pe parcursul vietii , care in loc sa ajunga la garderoba ( a se citi cimitir ) a ajuns la muzeu . Dincolo de reactiile extreme pe care ti le poate naste o asemenea priveliste , eu cred ca este mai degraba un omagiu adus acestei perfecte masinarii numita “trup” . Daca asta e batjocura pai atunci hai sa privim putin si spre industria porno , K1, piercing-uri sau tatuaje … Cred ca e mult mai dezgustator sa batjocoresti trupul  in timp ce sufletul isi mai are acolo cuibul … nu ? In fine , cred ca as accepta mai usor refuzuri nascute din precepte religioase decat d’alea venite dintr-un exces de moralitate .

Nu sunt sigur daca as vrea sa imi fie expusa carapacea intr-o astfel de galerie dupa  “despartire” … dar am banuiala ca nu mi-ar mai pasa … Si oricum daca ne-ar pasa de trupurile noastre dupa moarte cred ca de mult ne-ar fi pravalit muntii in cap  sufletele acelor sfinti ale caror oseminte sunt pangarite in procesiuni ce se pretind a fi crestine dar se dovedesc a fi barbare …

PS: Daca aveti ocazia , nu fiti lenesi ca mine …vizitati-o !

POSTLUDIU – MAKSIM MRVICA – Hungarian Rhapsody no.2 (Franz Liszt)

emotionally right , topometrically straight

Nu nesimtirea e solutia pentru a depasi momentele de criza . Nu cred ca a te folosi de nesimtire pentru a nu mai simti durerea aduce liniste si impacare …cu atat mai putin aduce implinirea  sufleteasca fara de care ajungem sa ne ofilim . Ma uit in oglinda si descopar ca sunt mai rumen in obraji atunci cand ma straduiesc sa car povara spre deosebire de momentele cand o ascund si vreau sa uit de ea … Ma uit in oglinda si vad mai multa culoare in obraji atunci cand ma rusinez de mine decat atunci cand nu ma intereseaza … Ma uit in oglinda si imi pare sanatoasa  roseata ce ramane in urma palmelor primite si ma infior de paloarea ce apare odata cu furia , atunci cand sangele navaleste in pumnii stransi . Vreau sa rad in hohote daca asta imi aduce bucurie la fel cum vreau sa plang cu muci daca asta imi goneste demonii si imi aduce implinire sufleteasca …Nu vreau sa suier , nu vreau sa marai si nici sa gem …mai bine ma zvarcolesc si urlu sanatos … Indiferent de ceea ce ma asteapta la drumul mare nu vreau sa ocolesc , dar nici sa o iau pe scurtatura …vreau incolo , pe drumul DREPT , pentru ca indiferent cat de greu ar fi macar am certitudinea ca un drum cu adevarat drept nu trece de doua ori prin aceeasi statie …prin urmare el merge inainte …

PS: suna bine dar oare am sa pot ?

POSTLUDIU – RHCP – Torture Me

toamna … pe valuri

Constanta e o gazda mult mai buna in extrasezon (asta v-o spune un fost rezident constantean)…

… Dunarea e un ghid bun in toate anotimpurile… iar pe Toamna tare o mai iubesc…

• POSTLUDIU – KATIE MELUA – I Cried for You

ich bin ein balkaner … und das ist comic … ya ya ya !

Cunoasteti sentimentul ala semi-apocaliptic provocat de constientizarea faptului ca viata ne este compusa din franturi ? Eu traiesc acest sentiment atunci cand nu reusesc sa mai leg aceste franturi intre ele . Uneori totul capata proportii tragice in creierasul meu … alteori insa , se intampla exact pe dos , haosul devine comic .

Am mai trait acum vreun an o “spaima comica” atunci cand in Drumul Taberei , pe la ora 1.00 noaptea , pe ditamai bulevardul , in mare viteza si cu mare zgomot , chiuind si razand , un mos de vreo 60-70 de ani si cu babuta lui in spate isi alergau ATV-ul ca in seria Mad Max … dar ce mi-a fost dat sa vad astazi intrece orice imaginatie ( de fapt intrece doar imaginatia mea ) …ei bine… am vazut … un grup de vreo zece cetateni germani de varsta a treia traversand Bulevardul Aviatorilor de-a dreptul prin loc nepermis . Probabil stiti cat este de circulat acest bulevard la ora de varf … Ei il traversau exact printre cele doua guri de metrou de la televiziune , adica exact pe deasupra pasajului … Buun ! Acum vreau sa mentionez ca nu e atat de important faptul ca traversau printre zeci de masini in viteza ale caror soferi ii claxonau si le urau de “bine” ci faptul ca pentru ei asta parea a fi … un fel de “casa groazei” dintr-un parc de distractii , adica erau speriati dar asta ii facea sa rada tinandu-se cu mainile de burta . Aratau ca un grup de scolari , rumeni in obraji , tinandu-se de mana si razand cu lacrimi de situatia in care se aflau si in care nu imi explic cum ar fi putut ajunge un neamt fara sa vrea . Nu m-a socat faptul ca erau nemti ci faptul ca nu aveau atitudine de nemti  . E cea mai haioasa scena pe care am vazut-o pe strada in ultimul an si ma gandesc eu ca ori contaminarea cu romanism se face foarte rapid ori pur si simplu si-au propus ” ia hai sa facem o nebunie mare de tot , sa trecem strada pe unde nu e voie ” … Va dati seama cand vor povesti acasa ? Nu ii va crede nimeni . De aia imi pare rau ca tocmai astazi nu am avut aparatul foto la mine … as fi fost martorul lor istoric .

POSTLUDIU – GOGOL BORDELLO – Think Locally , Fuck Globally

any questions?

STAY CLEAN !

“Stiti cum este un alcoolic cand n-are bautura ?” , “Oarecum…da…cred ca stim” , “Eh , inmultiti ce simte ala cu 1000 si o sa va dati seama ce simte un drogat in sevraj … Te dor toate , te dor si oasele , si muschii , si dintii din gura , frate ,  si esti in stare sa faci orice pentru a-ti face rost de drog … orice , frate , numai sa scapi de chin”… Omul din fata noastra are o infatisare de “tatic” , de “respectat” . Tatuajele de pe brate , musculatura , bijuteriile de aur si chiar acel prognatism inferior ii dau un aer de Pitbull si il recomanda ca fiind un “meserias” la el in cartier . Vorba lenta , impleticita si privirea tulbure ii tradeaza insa un “calcai al lui Ahile” … E dependent de heroina . Un om puternic , atat de puternic incat a crezut probabil ca il va supune si pe Morfeus . Un om care devine deodata foarte mic , pentru ca are nevoie de ajutorul celor pe care ii considera si probabil ca inca ii mai considera adversari .

Femeia are in jur de 40 ani pe care culmea nu ii arata … adica fizic i-ai putea da varsta dar ceva din comportamentul ei o face mai tanara … poate ca superficialitatea si o oarecare lipsa de maturitate… Povesteste destul de energic cum sta treaba cu dependenta de heroina …”Pai eu m-am apucat asa din curiozitate , acum vreo 15 ani , si imi fac cam de trei ori pe zi … Nu , fata asta cu care sunt acum nu e fiica mea , dar am am si eu o fata de varsta ei , uite ca am poza cu ea … Fata asta cu care sunt acum e o prietena , dependenta si ea , e gravida in 6 luni …cand intra in sevraj i se zvarcoleste si copilul in burta” … Fata respectiva e absenta , e atat de absenta incat ai senzatia ca nu suntem in aceeasi incapere … In curand va fi mama dar nu are nimic din aerul ala pe care il au mamele …Ea si burta ei par a fi doua entitati diferite … Pare a fi doar o purtatoare de sarcina … Copilul se va naste dependent de heroina fara ca el sa fi ales asta …

“Dumneavoastra ce aveti?” , “Ma droghez” , “Cu ce?” , “Cu heroina” , “De cat timp?” , “De 8 ani” , “Asa si…?” , “Pai mi s-a umflat mana asta si ma doare…” . Are 29 ani dar arata de 39 , mana dreapta cu venele sparte ii este umflata si deformata intr-un fel de zig-zag ciudat …pare a nu mai fi mana lui … de altfel o si priveste calm si absent de parca  nu i-ar apartine … asta pana cand medicul ii dicteaza asistentului sa purceada la infasarea mainii respective in gips ( in pozitie intinsa ) … din acest moment incepe sa i se citesca o usoara ingrijorare in privire … cum o sa se mai poata injecta din moment ce o mana ii va fi acoperita si imobilizata in pozitie dreapta … Se uita intrebator catre femeia de langa el , lucru care ii atrage privirea si medicului “Dumneavoastra…?” , “Eu sunt cu el , sunt sotia” … nu are mai mult de 30 ani , e o femeie frumoasa dar consumata … pacat ca niste ochi atat de albastri sunt incadrati de asemenea riduri si cearcane cenusii … pacat ca in loc sa ii admir subtirimea gatului  privirea imi zboara pe rana infectata din vena jugulara pentru care probabil ca va veni in curand tot aici … Felul in care se privesc imi da fiori … Par a fi doar ei doi impotriva tuturor …si poate ca asa si este…Incerc sa imi imaginez cum arata o zi normala din viata lor si ma infior si mai tare la gandul ca tot delirul plecarilor si revenirilor in si din realitate li se intampla in cuplu … ca si cum nu le-ar ajunge propria soarta , sunt nevoiti sa ii care si povara celuilalt . Oare cum a fost ? S-au intalnit fiind deja dependenti , s-au apucat amandoi deodata  , sau a muscat mai intai unul dintre ei din fruct iar celelalt l-a urmat ?  De fapt … mai conteaza ?

” Drogurile schimba tot “. Drogurile distrug tot ce e viu si autentic . Drogurile contamineaza si distrug colateral . Drogurile nu sunt o joaca . Nu va amagiti ca tigarile si alcoolul sunt la fel de nocive ca si drogurile de risc maxim … E FALS ! Drogurile grele ( cocaina si heroina ) creeaza foarte repede o dependenta chimica nu psihologica ! Stiu ca nu e bine sa spun asta dar o spun totusi in speranta ca nu o va citi niciun dependent : odata ce te-ai apucat nu exista cale de intoarcere … si sfarsitul e departe , chiar daca ajungi sa ti-l doresti mai curand .

Nu voi folosi un cliseu spunand ca imi este frica pentru viitorul copiilor si nepotilor mei ci voi spune  scurt si clar ca imi este frica pentru mine si pentru cei dragi mie … atat ca posibile victime directe cat si colaterale … Am fost  pus in ultima perioada fata in fata cu acest fenomen si pot spune ca abia acum i-am inteles gravitatea . Cu toate ca Monicutza , fina mea , imi povestea  ce face ea la Agentia Nationala Antidrog , toate astea treceau pe langa mine … Acum am vazut cu ochii mei si am atins cu mana mea , asadar  pot spune cu propria-mi gura : STAY CLEAN ! … Please !

POSTLUDIU – KRONOS QUARTET – Requiem for a Dream Theme

keep your hands free !

Ieri am primit un telefon in timp ce conduceam si cu toate ca nu aprob soferii care vorbesc la mobil in timp ce conduc , am facut si eu exact ceea ce nu se face…mi-am rezervat o singura mana pentru condus in conditiile in care nu am masina cu cutie automata iar in oras era ora de varf …Nimic neobisnuit … doar ca ma obsedeaza intr-una o imagine…La o intersectie s-a nimerit sa fiu primul din coloana care astepta schimbarea culorii semaforului in verde , in momentul in care s-a schimbat m-am balbait putin din cauza telefonului care imi distragea atentia si ma incurca , drept pentru care  am pierdut 4-5 secunde pana sa plec de pe loc , timp in care o Dacie care trecuse pe rosu mi-a trecut prin fata cu cel putin 80 km/h . Am trecut prin intersectie si nu am dat mare importanta evenimentului , am terminat de vorbit la telefon si am continuat sa conduc pana la destinatie fara sa ma mai gandesc la asta . Eram in masina cu colegul meu Razvan Roxin care nici el nu a zis absolut nimic … Azi dimineata , nu stiu de ce , mi-a revenit brusc in fata ochilor filmul detaliat al momentului , cu tot cu reactiile mele si ale lui Razvan si pur si simplu mi s-au inmuiat picioarele . De ce oare asa o traire intensa dupa vreo 20 de ore nu stiu . Inca ma mai gandesc la toata intamplarea si resimt un soi de teama amestecata cu autorepros . Imi este frica sa spun ca ne-a salvat ( poate viata ) acel nenorocit de telefon la care vorbeam in loc sa fiu atent la drum . Un lucru este clar : daca plecam la timp de pe loc , ala cu Dacia care a trecut doua semafoare pe rosu ma lovea in plin lateral stanga si avand in vedere ca eu am un Tico nu are rost sa comentez deznodamantul . Vizibilitatea catre stanga din pozitia in care ma aflam eu era egala cu 0 , asa ca as fi trecut probabil cu foarte mare incredere in culoarea mea verde  . Acum nu stiu sa zic ce s-ar fi intamplat daca nu vorbeam la telefon inca de la inceput … poate ca nu as fi ajuns in momentul respectiv in acel loc , poate ca altul ar fi fost ritmul meu de deplasare , poate ca as fi urmat alt traseu , poate ca nu mi s-ar fi intamplat nimic dar poate ca mi s-ar fi intamplat ceva mai grav … cine poate sti cum se armonizeaza cauza si efectul . Poate ca a fost doar un semn . Poate ca la primul avertisment scapi nezgariat dar pe urma trebuie sa folosesti un hands-free . Nu stiu …Eu de obicei conduc cu mai multa grija atunci cand am un pasager in masina dar iata ca o exeptie a fost la un pas sa confirme regula . Scuze omule ! Nu mai fac .

PS : M-am tot abtinut dar pana la urma tot o zic … intersectia cu pricina este la 100 m de locul in care am fost impuscat cu o luna in urma … Na c-am zis-o !

POSTLUDIU – MADNESS – Driving in My Car

“MORNING TRAINING” PENTRU ACTORI !

Începând cu 20 octombrie, Teatrul Fără Frontiere în colaborare cu Centrul Naţional al Dansului, lansează, pentru prima dată în Bucureşti, un program de antrenament pentru actorii profesionişti.
Acesta îşi propune sa faciliteze menţinerea în formă a actorilor şi dezvoltarea capacităţilor lor specifice. Trainingul va include pregatire fizică şi exerciţii pentru antrenarea capacităţilor senzoriale, a lucrului în echipă, ascultării, concentrării, colaborării şi conectării, aspecte importante ale artei actorului.
Integrând atât metode de actorie precum cele ale Violei Spolin, ale lui Michael Cehov, Sanford Meisner sau Jerzy Grotowski, cât şi tehnici de mişcare, participanţii vor fi îndrumaţi de profesionişti, dintre care îi mentionăm, pentru început, pe Mihai Mihalcea, George Călin, Brynjar Bandlien, Kerry Glamsch, Mihaela Sîrbu sau Alexandru Pavel.
TFF oferă actorilor oportunitatea unui antrenament în echipă, implicând continuitate, aspecte indispensabile performanţelor profesionale ale actorilor de orice vârstă.
Antrenamentele vor avea loc de trei ori pe săptămână între orele 9 şi 10 dimineaţa la CNDB. Pentru informaţii suplimentare:
tff@teatrulfarafrontiere.ro; 0723.529.114

invidia

“Sunt un om invidios ! Sunt foarte invidios !” …Asa am vrut sa imi incep post-ul asta . Dar totusi , “invidie” suna tare urat , drept pentru care am hotarat sa arunc un ochi in DEX : “INVÍDIE, invidii, s.f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia” … drept care am tras fericita concluzie ca …

( sa incerc un nou inceput )

… Cred ca nu sunt invidios … sau cel putin asa reiese din definitia de mai sus .

Dintotdeauna am crezut ca ceea ce simt atunci cand ma aflu in fata realizarii unui semen de-al meu este o forma de invidie , chiar daca nu ma simteam “inciudat” sau “necajit” . Foloseam termenul ala de “invidie constructiva” dar nu ma intrebam niciodata cum ar putea un pacat atat de mare sa aiba o forma constructiva . Da , intr-adevar , nu am simtit niciodata sa omor pe cineva din ciuda pentru succesul sau , dar simt aproape mereu ceva in genul “heeei , vreau si eu , de ce numai tu ?” … Hai sa clarific putin …

…Niciodata nu am avut acest sentiment de … sa-i zic pseudoinvidie , fata de Banel Nicolita … asta pentru ca nu ma interseaza fotbalul , prin urmare nu pot striga pe dinauntru “vreau si eu” . Deasemenea , nu am avut niciodata , acest sentiment fata de un prezentator de stiri meteo , pentru ca ocupatia sa nu reprezinta un ideal pentru mine . Asadar pseudoinvidia are legatura cu aspiratiile mele . Este mai mult o constientizare brutala a dorintelor mele ascunse si neimplinite . Este un sentiment constructiv dar nu are nicio legatura cu invidia . De fapt nu succesul celui din fata mea imi trezeste acel sentiment ci starea sa de bine , ceea ce dovedeste ca empatizez cu respectivul prin urmare nu am o atitudine negativa . Atunci cand nu empatizez inseamna ca nu as vrea sa fiu vreodata in pielea succesului sau…asa ca … unde e invidia ? Chiar si momentele mele de carcoteala , pentru ca da , recunosc , am si de-astea , nu se indreapta niciodata impotriva succesului asa cum il vad eu ci mai degraba impotriva bucuriei meschine , nascuta din imaginea sa deformata . Paradoxal , insuccesul poate atrage mai multa invidie , cu conditia sa fie ambalat pompos … dar asta face obiectul altei discutii .

In concluzie , acel “vreau si eu” nu se traduce neaparat prin ravna la bunul celuilalt ci poate foarte bine sa fie doar un impuls pentru implinirea proprie … si oricum am vazut eu ca bunul celuilalt de obicei nu prea ne vine , pentru ca avem masuri unice …

Va doresc spor in reusite , caci astfel am si eu ocazia de a imi antrena bucuria … sau invidia …

POSTLUDIU – INVIDIA – Planeta Moldova

reflex

       Ieri a fost “Reflex” , proiectul celor de la Teatrul Fara Frontiere … am vazut o  trupa minunata de oameni-actori  tineri si deschisi , coordonati de o tipa tanara si deschisa incercand sa intinereasca si sa deschida sufletul colectiv al unui oras care tinde sa devina din ce in ce mai cenusiu si mai negru in cerul gurii . Ce conteaza ca a plouat aproape toata ziua ? “Obraznicaturile” astea aveau bucuria pe fata chiar si asa , uzi din cap pana in picioare … asta in timp ce noi ceilalti , oameni seriosi dealtfel , injuram cam tot ce se putea injura : ploaia , omul , statul , cerul si pamantul cu toate ale lor . Le multumesc nu numai pentru ca ultimul lor moment din acest performance mi l-au dedicat ci mai ales pentru incercarea lor de a contamina pozitiv orasul in care m-am nascut si pe care nu il recunosc de ceva vreme … dar care , totusi , imi este tare drag .

       Blogosfera a fost si ea pe baricade … Gabriela Szilagi alias Igalis a fost acolo pentru ca pregateste un articol pentru revista la care lucreaza iar la final m-am intalnit cu regizorul Mihnea Columbeanu alias Pitbull .

       PS: Tipa tanara si deschisa de mai sus este Mihaela Sirbu  care de astazi este … doctor (in teatru bineinteles) … tam ta naaaam… Sa fie intr-un ceas bun d-na dr. Papi !

        POSTLUDIU – FAT BOY SLIM – Praise You

crime scene photos

       Imi tranteste ieri Papi pe mess , brusc asa : ” chiar , dar tu nu mi-ai spus niciodata cum s-a intamplat de fapt ” . Chiar asa e … articolul “nu trage dom’ semaca” e mai mult literar decat literal ( asa cum se cere in astfel de situatii ) .  So… In seara lui sambata 6 septembrie am hotarat impreuna cu Tudor ( un bun prieten ) sa ne vedem la o terasa , de preferat linistita , pentru a pune la punct detalii cu privire la un proiect comun . A reusit sa ma pacaleasca sa ma duc cat mai aproape de casa lui … asa ca a picat la sorti restaurantul Signature  din zona Timpuri Noi . Am ajuns acolo pe la ora 21.30 dar la restaurantul cu pricina era nunta asa ca l-am sunat pe Tudor care mi-a zis ca e la 50 m mai incolo la o cafenea numita “Caffe de la Grenouille” . M-am executat si am aterizat pe terasa cafenelei pe propriile-mi picioare ( gigantul meu Tico de fitze il parcasem ceva mai departe ) . Tudor era la masa cu doi prieteni ( un el si o ea ) pe care nu ii cunosteam dar cu care am facut cunostinta . Am comandat o apa plata cu lamaie ( am si glumit pe tema asta considerand ca pot deveni o manechina de succes ) . Din vorba in vorba Tudor mi-a zis ca trebuie sa apara si Cristina , fata la al carei proiect lucram impreuna . La terasa erau doar doua mese ocupate , una era a noastra si cealalta a unui grup care era evident ca e format din “de-ai casei” pentru ca la masa respectiva statea si personalul angajat care nu prea avea treaba dupa cum se observa … in rest … pustiu In timp ce aburii apei plate imi tulburau judecatile ( unde mai pun ca era si combinata cu lamaie ) imi atrage atentia un SUV care in incercarea de a se parca pe trotuar langa terasa daramase un ghiveci ornamental iar acum risca sa mai loveasca si alte obiecte in stationare ( a se citi masini … pentru ca pe trotuar erau parcate masini una langa alta )  . Observand ca nimeni ( nici macar vreunul dintre cei de-ai casei ) nu se sinchiseste sa faca ceva , le zic amicilor mei “mai , sa il ajute cineva ca o sa darame totul in jur” … la care Tudor imi zice ” pai nu vezi cine e ?” , “cine?” intreb eu , ” e Cristina ” , “pai bine mai si tu stai aici si nu zici nimic ?” ii reprosez eu dupa care ma ridic si ma duc sa ajut . Incerc pe cat posibil sa ii dau cateva indicatii ( clasicele “ia dreapta mult” sau “du-te usor cu stanga” pe care le urasc … dar asta e )…brusc  vine la mine unul dintre cei “de-ai casei”,  care pana atunci nu schitasera vreun gest si imi zice pe un ton destul de artagos “nu vezi ma’ ca ai daramat ghiveciul?” … eu ii raspund ca nu i-am daramat eu ghiveciul , ca eu incerc pe cat posibil sa limitez pagubele dar ca imi cer scuze si daca trebuie sa il platim ( pe el , pe ghiveci ) o vom face , dupa care ma intorc din nou spre soferita blocata si incerc sa ma deblochez macar eu ( la creier ) pentru ca , sincer , era aproape imposibil de scos masina aia din pozitia in care ajunsese . Dar nestapanitul personaj nu se lasa si incepe urland sa imi spuna ceea ce stiam si eu , si anume ca trebuie sa o parcam (?) in linie cu celelalte masini . Eu ii raspund ( inca stapanit ) ca asta incerc sa fac daca sunt putin lasat sa ii explic fetei . Asta din ce in ce mai agresiv si batjocoritor , continua sa vocifereze ca ” baaai , tu nu intelegi ca trebuie sa o puna in linie cu alea?” intorcandu-se la ceilalti comeseni ai sai si comentand cu destul de mult dispret indicatiile mele si manevrele soferitei … Eee din punctul asta cred ca aveam si eu dreptul sa scot motzul autoritatii din mine … si am facut-o … i-am pus in vedere individului sa isi regleze putin volumul si masura vorbelor ca nu sunt un “putzoi” ( asta e cel mai “murdar” cuvant pe care l-am folosit in seara aia ) , prin urmare sa nu ma trateze astfel , ca nu suntem de aceeasi varsta si nici de aceeasi teapa . Am simtit cum orgoliul  sau de mic mascul a fost iremediabil ranit , deoarece , maria sa , de cand venise pe la masa celor “de’ai casei” isi umfla cu agresivitate burduful autoritatii pe care , acum , i-o subminasem involuntar eu . “Pai atunci trage-mi una” zbiera el la mine … “eu sunt aici pentru a ma simti bine nu pentru a-ti trage tie una , omule” incercam eu sa il potolesc , mirat ce-i drept de indemnul sau usor masochist picat ca din seninul unei minti “tulburate” ( cand zic “minte tulburata” am si unele mici banuieli pe care insa nu vreau sa le fac publice…inca ) . ” Va dau afara de pe terasa mea , de la masa mea , din localul meu ” continua el , “pai plecam noi singuri imediat dupa ce achitam ceea ce am consumat asa ca fa-ne nota “… Foarte nervos ,  intra injurand in cafenea , urland ca imi arata el … ceilalti “de-ai casei” se ridica usor speriati ( asta pentru ca ei vedeau in cafenea ce face individul ) si auzim cum incearca sa il potoleasca printre urletele sale “iesiti afara” , “lasati-ma in pace” , ” va omor pe toti” . Noi , adica eu si cu ai mei prieteni , stam linistiti la masa asteptand nota … eu sezand la masa cu spatele spre cafenea , chiar in dreptul celeilalte usi decat aia pe care a intrat respectivul … dupa o sarja de urlete si amenintari din ce in ce mai strigate ( metoda practicata stim prin ce comunitati ) , se face brusc liniste pentru cateva secunde … eu intorc capul si ma intalnesc cu arma in plina descarcare a pistolarului care imi urla “te omor ma futu-ti gura matii” … urmeaza un moment de blocaj , in care cei de la masa mea se ridica speriati iar cei de’ai casei se fac ca il opresc pe agresor in timp ce agresorul ne ameninta pe toti iar eu ma uit disperat in geamul cafenelei repetand intr-una “bai , chiar m-a impuscat ? ” si descoperind ca obrazul imi este perforat din afara pana inauntru ( exista dovezi medicale in acest sens , nu are rost sa mai contracarez micile afirmatii gainaresti ale “unora” sau “altora” ) . Amicii mei ma iau de-o aripa si ma indeamna sa ne indepartam si sa chemam politia la care individul fluturand arma spre noi urla cat poate ca “poti chema garda ca te impusc de fata cu gaborii” . Ne indepartam cam 100 de metri si prietenii mei suna la politie care intarzie sa apara in timp ce mie imi cam “borseste” obrazul iar in fata cafenelei observam miscari de trupe . La un moment dat un grup destul de numeros dintre “ai casei” se indreapta spre noi … Luam decizia de a ne sui in masini si de a face o tura de cartier pana vine politia . Ne suim in masini , pe mine nu ma lasa ai mei sa ma sui in blindatul meu Tico pentru a nu lesina la volan si astfel ajung chiar in  masina de la care a inceput totul , in masina Cristinei ( cu ea la volan fireste ) . Facem o tura cuprinsa intre podul Marasesti si podul Timpuri Noi si cand ajungem aproape de cafenea remarcam concertul de sirene si girofaruri . Cand sa ajungem in dreptul cafenelei … in fata noastra ( deci pe carosabil ) iese chiar individul care incerca sa o stearga din mijlocul politistilor dezorientati de diversiunea faptasului si a amicilor sai … Cristina se sperie si face o manevra de evitare  spre dreapta , individul se sperie si el si face o eschiva exagerat de artistica  spre stanga …asadar spre aceeasi parte … eu sunt sigur ca nu l-a atins absolut deloc , mai ales ca totul s-a desfasurat sub ochii politistilor , asadar acestia ar fi vazut si ar fi mentionat asta … Si chiar daca l-ar fi atins , ce conteaza  , dat fiind ca era pe carosabil ? Si mai mult decat atat , fugea de la locul faptei . Oricum soferita nu a vut intentia sa il “calce cu masina” ( God ! ) asa cum a declarat individul si martorii lui mincinosi care nici macar nu erau de fata . Bun , in continuare , cobor din masina si le spun politistilor ca el e cel care m-a impuscat si ca prin urmare eu sunt victima , cei de la ambulanta ma preiau imediat si ma duc sa imi acorde primul ajutor timp in care un nene politist vine la mine si imi spune ca trebuie sa trec “la un moment dat” ( nu e gluma ) pe la politie sa fac o plangere … eu ma scarpin la ochi si zic ” cred ca e o gluma ” , “nu e o gluma , asa e procedura” zice el .  Astia de la ambulanta ma duc la urgenta iar prietenii mei raman fac presiuni si pana la urma individul este dus incatusat la politie unde ajung si eu dupa episodul de la urgenta peste care trec , cu mentiunea ca de data asta mi-a parut mai primitor ( nu ca as vrea sa mai ajung pe acolo curand ! ) . Acolo ( adica la sectia 11 ) … armata de avocati , atat cei trei  ( TREI … adica 3 ) ai agresorului cat si cei cativa ai localului ( impreuna cu patronii localului ) . Pe scurt despre aceasta etapa lunga ( am stat pana la 6.00 acolo ) : aflu ca agresorul  ar fi angajatul localului pe post de barman , ca e recidivist si ca daca e gasit vinovat i se cumuleaza pedeapsa cu restul de 6 ani neispasiti din pedeapsa anterioara ,  individul a declarat ca i-am tras o palma si ca l-am lovit cu masina , politia a reusit cu greu sa obtina marturia sa cum ca m-a impuscat , pistolul pe care acesta a declarat ca l-a aruncat in Dambovita ( eu nu cred )  nu a fost gasit nici pana acum , anchetatorii … din slabiciune sau lipsa de suport au incercat sa ma dezamorseze ( intelegeti ce vreau sa zic … deocamdata ma feresc sa mai zic … dar o sa mai zic mai incolo ) . Individul este cercetat in stare de libertate pentru , atentie , “lovire si alte violente” … pentru ca arma nu a fost gasita …si in ciuda faptului ca el a recunoscut ca m-a impuscat … Voi intelegeti ? Ca eu nu ! E evident ca a savarsit o fapta premeditat si intentionat … Omul ala a vrut sa imi faca rau . A venit pe la spate , a scos pistolul si a tras , tintind de la 10 cm capul , si pentru ca m-am intors in acel moment a nimerit obrazul . Nici macar nu avea de ce sa se simta in pericol pentru ca eu stateam jos cu spatele spre el ( doar daca nu cumva sunt atat de expresiv cu spatele incat a citit din pozitia umerilor ca urmeaza sa scot din portofel un  Kalasnikov cu care sa il ciuruiesc )… In ceea ce priveste agresivitatea mea in altercatia respectiva , am mai spus-o si o mai spun : nu sunt o domnisoara pudica , injur , dar in seara aceea nu am injurat si nu am amenintat pe nimeni cel putin  dintr-un  motiv … erau cu noi doua femei pe care abia le cunoscusem , nu as fi facut asta de fata cu ele . Singurul semnal de mascul pe care l-am avut a fost ridicarea tonului la un nivel cel mult egal cu al individului ( asta pentru a ma face auzit ) dar fara a folosi vreo atitudine amenintatoare … si credeti-ma ca daca i-as fi tras o palma , asa cum a declarat , nu cred ca ar mai fi avut nevoie de pistol … Ce sa faca cu el in somn ?  Da , nu exagerez , individul e neinsemnat cantitativ dar in schimb este parsiv . Lui , paradoxal , ii da putere lasitatea . Iar in ceea ce priveste comment-urile de pe anumite bloguri sau siteuri tin sa fac doua precizari :1. nu bausem decat apa cu lamaie si 2.orice pretins martor nu poate fi decat al meu sau al individului pentru ca nu era nimeni altcineva de fata pana la momentul impuscaturii .

       Aaa , sa nu uit , dupa vreo trei zile , am aflat si eu de pe la politie ca de fapt nu era angajatul cafenelei ci ca lucra pe undeva prin apropiere … sa ma prapadesc de ras si alta nu … cum isi permite un oarecare sa se comporte cu cafeneaua ta ca si cum ar fi a lui , fara ca vreunul dintre adevaratii angajati sa intervina … mai mai mai …Eu am aflat ca individul e barman din gura anchetatorului … care banuiesc ca stia asta dintr-o declaratie , care sper eu  ca este …cum sa zic…neschimbata … sau cel putin asa sper…

      Iti multumesc Papi pentru provocarea ( involuntara ) de a fi mai pragmatic in descriere … si multumesc deasemenea pentru Reflex ( http://teatrulfarafrontiere.blogspot.com/2008/09/tff-va-invita-la-reflex.html ) !

 

       POSTLUDIU – JOE COCKER – Come Together ( Beatles’s song from “Across the Universe” )

Oamenii astia de la TFF chiar au vorbit serios ! Ia , fiti atenti

                TFF va invita la REFLEX
Joi, 25 septembrie, Teatrul Fără Frontiere lansează o nouă premieră în cadrul programului Play Bucharest. Adresat deopotriva trecătorilor şi publicului avizat, REFLEX invită spectatorii să reflecteze asupra oraşului în care trăiesc şi să descopere rezolvări mai “vesele”, mai “verzi” şi mai puţin violente ale problemelor acestuia. Proiectul îşi propune să creeze o relaţie dinamică şi teatrală între artisti si spatiul urban şi să formeze un reflex civic asupra prezentului.

Performance-ul este alcătuit din 6 momente independente, care vor avea loc pe parcursul unei zile, în diferite zone din centrul oraşului.

Ora 11:00 – “Zâmbiţi Underground!”- Metrou Tineretului

Ora 12:30 – “Trafic” – C. Victoriei (Biserica Kretzulescu-Magazinul Muzica)

Ora 13:30 – “Picnic” – In faţă la TNB

Ora 15:00 – “E altceva!” (Centrul vechi, zona Gara Lipscani)

Ora 16:30 – “Casa cu statui” (Mendeleev 35, Piaţa Amzei)

Ora 18:00 – “George Călin”- Intrare TNB

REFLEX este un performance realizat de TrupGrup, echipă formată în urma Atelierului dedicat metodei Viewpoints, organizat de TFF această vară.

Cu: Cristina Buburuz, Lucia Butnariu, Simona Cuciurianu, Oana Dragnea, Ana Maria Irimia, Mădălin Mandin, Alice Monica Marinescu, Andrei Morariu, Alexandru Pamfile, Smaranda Pasnicu, Mihael Preda, Mihaela Sirbu, Maria Tânjală, Raluca Tudorache
http://www.teatrulfarafrontiere.blogspot.com; http://www.teatrulfarafrontiere.ro

na de poftim…daca te crezi tare…( apropo de toamna )

                             THE SEASON 

gone in … 4-5 seconds

       Azi-noapte mi-a stat ceasul … la propriu . Am un ceas de-asta hibrid , cu limbi  dar pe baterie , care ticaie intr-una fara ca eu sa il iau in seama …si cu toate astea in momentul in care a stat , parca mi-au stat gandurile . Da , vegetam frumos in patul meu , in pozitia de somn , in plin proces de oprire a motoarelor biologice cand deodata tic..c…c si pauza … A durat doar patru-cinci  secunde , timp in care nu cred ca am respirat …nici macar nu cred ca am simtit ceva .  Cum nu sunt un om superstitios incerc sa imi explic de unde a venit acel moment ( banal ce-i drept ) de blocaj mental si emotional . Pai cred ca in mare se intampla cam acelasi lucru ca si in mic . Si in viata mi se intampla sa ma blochez atunci cand un instrument din orchestra ia o pauza sau refuza sa mai cante . Sunt lucruri   pe care nu pun mare pret in viata dar de a caror importanta devin constient abia atunci cand ele se defecteaza sau devin nefunctionale ,  la fel cum sunt lucruri in viata pe care pun mare pret dar in realitate ele nu imi imbogatesc cu nimic viata , ba dimpotriva mi-o limiteaza si mi-o conditioneaza stupid . Stau si ma intreb daca suferinta aia pe care o simt atunci cand “un instrument” ( poate chiar “vioara intai” )  se intampla sa dezerteze din “orchestra” ,  este altceva ( in mare )  decat ceea ce am simtit  azi-noapte ( in mic )  . Nu este oare , ea suferinta aia , generata de acelasi blocaj emotional , mental , fizic cauzat de rezistenta prea mare la  schimbare ? Rezistenta care ma impiedica sa accept despartirile si chiar moartea … E adevarat ca uneori e vorba de un “instrument” care asigura background-ul dar alteori poate fi chiar cel pentru care s-a compus intreaga simfonie . Totusi , in ambele cazuri o pierdere poate fi transformata lesne in avantaj … poate fi o oportunitate de a descoperi un “instrument” ( a se citi “instrumentist” ) mai bun , mai talentat , mai daruit , mai performant sau poate doar … mai viu . Nu , sa nu credeti ca acum o sa ma duc sa imi cumpar repede alt ceas ( ultraperformant ) Sper ca analogia cu oprirea ceasului meu disfunctional s-a pierdut pe drum ca altfel o sa primesc sigur cel putin un comment porcos … Si oricum nu de ceas am eu nevoie acum , tocmai de-aia m-a  mirat  reactia mea din miez de noapte .

       Aaa , si apropo , abia astazi am observat ca ceasul respectiv arata ora Botswanei cred … ca a Romaniei nu e in niciun caz … dar totusi … ce frumos mai ticaie el…

       POSTLUDIU – DONOTS – Stop the Clocks

cu liftul pe orizontala

       Am stat 7 ore in trafic …sa ne intelegem : 7 ore doar in masina …7 ore din 10 .  Bine ca nu am fost singurul . Alaturi de mine inca vreo cateva sute de mii de oameni cu infatisare de maidanezi …da …fie ca aveam sub fund un Land Rover , un Tico ( asta sunt eu ) sau scaunul rigid al unui autobuz , toti capatasem aspect de ”homeless’ . Cand ajungi sa traiesti asta aproape in fiecare zi nu te mai ajuta nici mp3-ul , nici radioul nici macar propriile ganduri , pentru ca singurul scop este sa scapi odata din menghina aia …  Mi-am amintit astazi ca atunci cand  eram pustani am descoperit cel mai original mod de a ne strecura in intimitatea vecinilor  nostri … am descoperit mersul pe lift … adica pe cabina liftului . Zile intregi am facut asta , urmarind prin gaurile de aerisire laterale ale liftului ”evolutiile”  pasagerilor . Descoperirea celeilalte personalitati la oameni la care nu te asteptai sa o descoperi era un spectacol fascinant . Asistam la adevarate one man show-uri cu dans , muzica si monoloage teatrale . Nu va puteti imagina ce pot face oamenii in lift …un lift cu oglinda . Printre acei oameni erau si parintii , fratii si surorile noastre … Stiu ca nu era corect din partea noastra dar … devenise un drog … devenisem dependenti de mersul pe lift si de spionarea oamenilor . Senzatia de funny era dublata de sentimentul de risc . Tin minte ca intr-o seara pe la ora 9.00 am hotarat sa mai “luam” un “subiect” si apoi sa mergem acasa . Liftul a fost chemat la parter , in el s-a urcat o domnisoara cam stapanita , deci neinteresanta care ne-a dus la etajul …10 . Am uitat sa va spun ca imbarcarea si debarcarea le faceam  pe usa de la etajul superior etajului la care era oprit liftul , folosindu-ne de cheie tubulara triunghiulara sau  de un instrument numit “gheara” . Prin urmare …in cazul de fata nu mai exista un etaj superior … asadar nici …”terminal” . Am stat acolo pret de o ora juma’ fara ca cineva sa mai cheme liftul . Pe lift existau un stecher si o tastatura asemanatoare cu cea din lift dar nu indrazneam sa ne bagam degetele prin ele de frica sa nu ramanem blocati pana a doua zi cand am fi fost salvati probabil de catre o echipa de mecanici si trecuti printr-un tunel al groazei de urecheli si suturi in fund …deci ne-am hotarat sa asteptam , si bine am facut pentru ca in cele din urma salvarea a venit de la un vecin care isi scotea cainele la plimbare la ora aia ( sau mai degraba de la cainele care o fi cerut la pipi a venit salvarea !? ) . Ajunsi la parter , inainte sa evadam din temnita noastra provizorie am indraznit totusi sa incercam a afla ce e cu tastatura si cu stecherul care ne-au zambit  permanent de sub nas …si am descoperit ca daca scoteam acel stecher si il bagam invers ne puteam folosi de tastatura de langa el si astfel aveam …DAAA …AVEAM COMANDA DUBLAAA ! Si iata upgrade-ul nostru . Incepand din acel moment nu numai ca spionam dar aveam si posibilitatea sa ne jucam de-a Dumnezeu . Sarmanii oameni dadeau o comanda iar noi o schimbam determinandu-i sa devina caraghiosi , sa isi piarda rabdarea si sa coboare din lift . Ba uneori ii ingrozeam , ii faceam sa strige sau sa planga , blocandu-i si nelasandu-i sa coboare . Devenisem niste mici zei sadici , ajungand  sa desconsideram bucuria pe care le-o dadea oamenilor acel minut de defulare din cutia cu oglinda . De fapt aici am vrut sa ajung . Ma gandeam ca daca masinile ar beneficia de o tehnica mai avansata de ghidare si astfel nu am mai avea nevoie de geamuri  … va dati seama cum ne-am mai dezlantui in orele alea pe care le petrecem in trafic … va dati seama ce concert de manifestari ar fi la adapostul cutiilor noastre cu oglinzi retrovizoare ? Sunt sigur ca am suporta mai usor “serpuiala” .  Si nici nu am mai avea senzatia aia ca suntem inconjurati de zombie … Bine , asta pana cand s-ar gasi niste draci de copii sa ni se ascunda in portbagaj si de acolo sa ne spioneze , ba chiar sa ne filmeze si sa posteze filmuletele pe youtube .  E nedrept ca suntem nevoiti sa stam ore in sir ca in niste acvarii , expusi , ( fara sa putem baga un deget in nas la semafor )  . Mda…de aia mi-am amintit de povestea cu “mersul” pe lift . 

        PS : Trebuie sa va spun  ca  in cele din urma am mai avut un “up-grade” la jocul nostru si anume mersul pe contra-greutate …adica pe blocul ala de beton care merge in contrabalans cu cabina liftului … Dar din pacate avantul asta cu care am ajuns sa cucerim teritoriul a omorat poezia … uitasem de oamenii din lift , nu ni se mai pareau funny …acum vedetele eram noi …

         POSTLUDIU-REM-Everybody Hurts

Sa nu credeti ca’s al racu’ !

       In legatura cu povestea , cu scandalu’ , cu mitocanu’ care mi-a batut obrazu’ ( intr-un mod original )…Nu m-am dat batut ! Ma feresc doar sa spun in ce faza ma aflu  cu formalitatile…Dat fiind ca asta e un blog public simt ca m-as cam expune  …  Ok ? Stiu ca sunteti alaturi de mine si promit sa va spun mai multe cand simt ca e “done”  ;)

a killer called Autumn

     Nu pot fugi de ea …De vara ma pot ascunde pe fundul marii sau in varful muntelui , de iarna pot fugi cu viteza schiului pe o “partie neagra” …de primavara nu vreau sa fug ba dimpotriva o caut …insa de toamna nu am unde ma piti . Toamna e pretutindeni …chiar si in casa e toamna . De fapt nici nu vreau sa ma ascund de ea . Imi place toamna , cu cenusiul , umezeala si depresiile ei , cu soarele palid si miile de nuante pe sus si pe jos . Si toamna imi mai place ceva …Imi place sa mor . E ciudata si usor masochista placerea pe care mi-o aduce zbaterea asta . Toamna  ma doare fiecare gand , fiecare amintire , si culmea este ca toamna este facuta pentru a reinvia amintiri si pentru a da nastere celor mai chinuitoare ganduri …si mai mult decat atat fiecare toamna poarta cu ea memoria celorlalte toamne de framantari … Uneori durerea e atat de intensa incat trece in plan fizic . Poate ca asa ma purific …poate ca renasc …Eu am considerat intotdeauna toamna ca fiind inceput de an . Poate ca e si o deformatie ca actor …doar acum incepe stagiunea . Dar nu e numai pentru ca incepe ceva ci pentru ca simt cum se incheie un ciclu . Simt cum se incheie alergarea  nebuna  . Simt cum , brusc , toamna imi face loc sa ma apropii de mine …sa ma regasesc . Nu pot pleca pe un nou drum cu povara acumulata si atunci …toamna ma ajuta sa dau jos din balast .

       Chiar daca pare o stare de sinucigas nu e …sau daca e …inseamna ca asa ma sinucid eu in fiecare toamna .

 

      

      

La revedere maestre !Poate ca in fiecare toamna murim cate putin , ca un antrenament pentru marea renastere …

 

          POSTLUDIU – AURA URZICEANU SI AURELIAN ANDREESCU – Septembrie

mai e loc…

      Astazi mi-a fost scos acel plasture astringent dupa care dr. Calcaianu mi-a zis sa ma uit sa vad cum e , m-am uitat in oglinda si l-am intrebat “cum e …ce?” . Mda , cicatricea e un firicel de  1 cm si e foarte putin vizibila , se vede  mai cu seama cand rad  pentru ca se formeaza un fel de cuta acolo . Si capatul din cavitatea bucala  s-a vindecat , acolo  e un crater mai maricel dar nu conteaza . Mai simt doar ceva junghiuri in carne ( tesutul din interior se vindeca mai greu ) . Doctorul era foarte multumit de faptul ca nici macar nu ma voi putea lauda nepotilor cu semnele tineretilor . Asadar …mai e loc pe fata mea de vreo 10 urme de pistol ,  5 macete , 3 halebarde ( aici conteaza pozitia de atac ca s-ar putea sa fie loc doar de una ) sau doua lovituri zdravene de buzdugan -aviz autoritatilor . Acum incepe lupta cu un demon tare viclean …ala care ma mangaie si imi spune ca pana la urma nu a fost asa grav …prin urmare pot lasa si eu garda mai jos . Ba nu ! A fost foarte grav ! Este foarte grav ! Putea fi mult mai grav ! Putea fi foarte grav ! Nu vreau sa ajung la nivelul acela de penibil din anumite tari cu sistem democrat ( ce-i drept mult mai vechi decat al nostru ) in care as cere daune si pentru faptul ca la fiecare barbierit ma  tai cand dau cu lama peste mica cicatrice , dar nu vreau nici sa am atitudine de femeie musulmana in Afganistan . Stiu ca in asemenea stuatii lupta dureaza din timpul producerii atacului si pana la sentinta . Daca  las garda jos stiu ca acolo o hiena pandeste sa atace fara sa aprecieze bunatatea crestineasca , mila sau iertarea . Stiu ca astfel de oameni ( avocati si faptasi ) isi construiesc cariera calcand pe cadavre . Si in plus mai stiu ca un individ care a tras cu intentia clara de a face rau ( premeditat si intentionat ) ar face-o din nou … si poate cu mai mult curaj in cazul in care ar fi absolvit . Prin urmare in momentul asta ma lupt cu acel George care din victima ar putea ajunge complice… dar ii fac eu felul .

       POSTLUDIU – NOISEttes – Don’t Give Up

POT VORBI , POT MANCA , POT RADE , SI SEMNUL NU O SA FIE MARE PENTRU CA SUNT UN ANIMAL REZISTENT (SI SE PARE CA NU O SA MA LIPESC DE ROLURILE NEGATIVE CARE SUNT CELE MAI MISTO :)) )

      Hello .  Imi cer scuze pentru absenta mea de azi ( adica deja ieri , ca e 2.00 ) dar am fost toata ziua plecat si nu am avut acces la net . Va multumesc pentru multele mesaje pe care le-am primit (si) astazi . Am primit din nou foarte multe sfaturi de care cu siguranta o sa am nevoie . Deja am inceput sa aplic ceea ce m-ati sfatuit unii dintre voi : astazi cand am depus solicitarea aia de la IML de eliberare a fisei medicale de la spitalul de urgenta am cerut un nr. de inregistrare si doamna de la registratura mi l-a dat ( daca nu il ceream nu il primeam ) , deasemenea am facut poate cel mai important pas de pana acum : am batut palma cu un avocat , un foarte bun avocat , tatal lui Pavel Barsan . Acum mai astept doar certificatul ala medico-legal care se elibereaza doar dupa ce vine fisa medicala de la urgenta ( adica dupa 7-30 zile ) …Eu fac tot ce pot sa grabesc treaba ( in sensul ca sunt “dragut” ) pentru ca am uitat sa va spun dar victima e obligata sa faca singura toate drumurile astea …Nu vreau sa imi imaginez cum ar fi sa te atace un clan mafiot in Romania si sa fii nevoit sa te tarasti singur intre IML , politie si spital cu actele , ascunzandu-te pe dupa copaci si prin tufe , deghizat pentru a nu fi recunoscut :)) . Avem un sistem creat cu precizie matematica…impotriva omului . Totul e perfect calculat : fiecare piedica , fiecare sicana …aproape intotdeauna se ajunge la  rezultatul scontat : renuntarea . In fine , in momentul in care avem certificatul medico-legal intentam proces . 

      In ceea ce priveste rana … e vindecata aproape . Nu a fost penetrata decat falca pana la gingie , dintii sunt la locul lor . E un piercing ceva mai mare . A fost un pistol cu gaz si proiectil de plastic . Este foarte bine ca m-a impuscat in falca unde imi va ramane un mic semn decat in tampla sau in ochi unde putea fi chiar fatal . Rana e ultima problema . Important este sa mearga bine demersurile in continuare , sa isi faca treaba politia si justitia . Asta e obiectivul meu … sa vad ca se poate si in Romania . 

      Nu ma mai simt victima dupa ce  m-am intalnit cu un coleg-balerin care mi-a spus ca el este in proces cu un taximetrist ( din cei tzepari de la gara de nord , la coloane ) care  pentru ca el i-a atins cu rucsacul portiera deschisa i-a tras una , iar balerinul meu i-a dat replica insa in momentul urmator au sarit zece taximetristi pe el si l-au batut pana si-a pierdut cunostinta . Oameni buni , omului astuia ii tasnea sange din fata cand incerca sa vorbeasca , atat era de macelarit . Si e BALERIN . A stat o saptamana in spital . Imi era rusine ca ma compatimeste . Fata i s-a vindecat ca prin minune , aproape ca nu se vede vreo urma cu toate ca a fost crestata de lovituri iar pometele drept a fost zdrobit . Acum asteapta prima infatisare si daca  rezultatul nu ii e favorabil poate il ajutam sa ii fie .

      Hai sa avem spor in cele bune !

      POSTLUDIU – SUPERSOUL CONNECTION – No to Violence

put the gun down

       In primul rand imi cer scuze ca nu va pot raspunde fiecaruia in parte dar va jur ca macar atat meritati . Am primit incurajari cum nici nu as fi putut cere . Am primit sfaturi de care nici nu stiam ca am nevoie . Chiar si incurajarile alea pe un ton mai extrem sunt sanatoase atata timp cat ele se manifesta doar aici pe blog , pentru ca ne ajuta sa defulam fara a pricinui vreun rau fizic sau moral cuiva . Sunt sigur insa ca nu legea talionului e leacul …Razbunarea e o rezolvare cu impact maxim dar pe termen scurt . Nu il poti scoate pe dracu’ cu dracu’ . Sunt inca revoltat si ingrijorat ( dar nu speriat ) si imi vine foarte greu sa ma adun dar totusi vreau sa uit ca exista si varianta razbunarii prin violenta . Vreau sa fim altfel decat “ei” , doar astfel ne vom putea delimita de “ei” si delimitandu-ne  vom putea izola raul . 

       Intamplarea asta a mea care se pare ca a devenit a noastra ) are ea o noima ca prea a adunat multi oameni la un loc .

       POSTLUDIU – U2 – Bloody Sunday

multumeeeesc !

va multumesc din suflet tuturor …si celor  mai temperati si celor mai impulsivi…pentru ca stiu ca e greu sa iti tii firea . am simtit-o asta-seara cand in emisiune la realitatea unde vorbeam despre caz a intrat prin telefon un martor al agresorului care m-a lasat aproape fara replica spunand ca de fapt eu l-am injurat pe ala , ca am dat cu masina peste el , ca nu am nimic la falca ci doar o zgarietura , ca ala nu a tras ci doar i s-a descarcat pistolul  …eeeh …e foarte greu sa nu ti se taie picioarele in situatia asta…oameni buni eu nu ma joc cu intentiile voastre bune …sper ca ma credeti…pentru ca mie imi e tare greu sa ma disculp nefiind in culpa …

acum , dupa 2 ore de la finalul emisiunii inca imi tremura picioarele…si stiu ca asta e doar inceputul…am nevoie de multa rabdare , mult curaj si multa furie stapanita …

nu am cuvinte sa va multumesc pentru comment-urile voastre …nu aveti idee cat de mult ma ajuta suportul vostru…

mamaaaa ce de prieteni aaaaam !

DE LA MINE PENTRU VOI

nu trage dom’ semaca…

Am fost impuscat . In Bucuresti , oarecum in centru , oricum la terasa unei cafenele de fitze . Am fost impuscat de un angajat al localului pentru faptul ca i-am cerut sa fie mai putin agresiv . De doua  zile nu stiu ce sa fac : sa ma bucur ca am scapat ieftin ( adica viu ) sau sa ma revolt ca mi s-a intamplat asta . Nu reusesc sa imi adun sentiment cu sentiment si gand cu gand .  Nu revad decat flash-uri din momentul atacului : ura cu care agresorul mi-a suierat “te omor ma futu-ti gura matii ” in timp ce apasa pe tragaci , flama care mi-a ars pielea fetei si buzele , mirosul de praf de pusca , singele tasnind din obraz si acea disperare absurda de a-mi strecura limba prin gaura din falca …Nu stiu ce va fi in continuare …Nu stiu daca semnul de pe fata imi va aminti ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa de viata sau daca imi va aminti ca la fiecare pas poti intalni un dement inarmat cu un pistol pe care e gata sa il foloseasca doar pentru ca tu iti aperi demnitatea si nu te lasi calcat in picioare de fiecare limbric frustrat . Nu stiu daca ma intriga fapta in sine ci mai degraba ceea ce a urmat : atitudinea de no combat a politiei si aroganta celor trei ( DA TREI ) avocati ai agresorului , declaratiile mincinoase , incercarea OMULUI LEGII de a ma convinge sa cad la pace cu agresorul si de a negocia o suma de bani …Baaai fratilor puteam sa fiu chior sau surd sau chiar mort si ala imi sugereaza sa negociez cu viata mea , imi sugereaza sa imi incarc buzunarele cu bani si sufletul cu urmatoarea fapta a acestui paduche care nu a avut nici macar curajul sa ma priveasca in ochi cand a tras ci a venit tiptil pe la spate punandu-mi pistolul la cap si tragand . Am avut intentia de a lasa politia si justitia sa isi faca treaba dar acum sunt furios ,sunt foarte furios . Dar furia mea nu impotriva lui se indreapta ci impotriva sistemului . I hate the system … Am mediatizat cazul si am hotarat sa imi iau un avocat . O sa faca  puscarie si o sa imi plateasca si daune . Daca nu mintea in declaratie cum ca i-am dat o palma cred ca as fi avut poate si …o urma de iertare .  Sa nu va intrebati unde este el acum? Zburda liber . E cercetat in stare de libertate . El isi vede de treaba in timp ce  eu alerg pe la spital , IML si politie pentru a imi gestiona situatia . Da , in Romania trebuie sa iti platesti singur expertiza medico-legala si trebuie sa alergi singur cu fisele medicale intre spital si IML . E palpitant. Dar daca nu fac toate astea risc sa ajung din victima …invinuit . Da , pentru ca aceasta specie de avocati nu sta degeaba , lucreaza , si lucreaza murdar…risc  sa ajung eu sa ma rog de el sa negociem …dar eu nu am bani sa ii dau …poate ii propun abonament pe viata la toate spectacolele mele ( totusi  asta cred ca ar fi pentru el pedeapsa  nu despagubire )  ).

       Paradoxal ,  eu simt sa ma apar din pozitia de victima … Si cum cea mai buna aparare este atacul…

       Povestea detaliata aici : http://georgecalin.wordpress.com/2008/09/24/crime-scene-photos/

    Cititi asta si poate o si semnati : http://www.petitieonline.ro/petitie/interzicerea_armelor-p66281048.html

       POSTLUDIU – SYSTEM OF A DOWN – Fuck The System

vreau sa vreau ceea ce vreau

       Cum putem evalua consecintele pe termen lung ale unei actiuni din prezent ? Nu stiu cum e la bursa pentru ca nu inteleg nimic din cifrele si literele alea de curg in josul ecranului la televizor . Dar stiu ca la mine in viata , unde (abia) am inceput sa inteleg cum stau lucrurile , nu am nici macar cifrele alea pe un ecran. Vreau si eu o burtiera d-aia pe un televizor al meu pe care sa imi apara situatia vietii in fiecare secunda si mai vreau si vreo douazeci de specialisti care sa imi interpreteze datele alea pentru ca eu tocmai am zis ca nu inteleg nimic din ele…si vreo douazeci de agenti care sa faca investitiile rentabile. Da . Si mie sa nu imi ramana decat sa traiesc viata asa cum mi-o organizeaza altii. ) Pare un delir dar e unul cuminte pe langa cel ce ma traieste atunci cand in mine se da marea cafteala intre ratiune si simtire …intre a face ceea ce e ”moral”,”sanatos” si “practic” si a implini ceea ce vreau si simt ca imi va aduce bucurie chiar daca nu pare drumul cel mai drept iar  riscul de a-mi aduce multa tristete e foarte mare .  Poate ca decizia nu trebuie luata in forta . Poate ca trebuie doar sa ne lansam intr-o directie si apoi sa lasam timpul sa isi faca treaba … sa credem in cauza noastra cu tarie …dar cel mai important : sa rugam Cerul sa ne lumineze …iar daca nu ne poate lumina macar sa ne lumineze drumul.

       Oricum , sa nu uitam ca “rezultatul luptei poate fi falsificat dar stradania ramane sublima” ( Cervantes ) .

          POSTLUDIU-IMPOSSIBLE DREAM-MAN OF LA MANCHA

pentru mine oamenii se impart in doua categorii : cei care iubesc animalele si cei care nu se iubesc nici macar pe ei insisi

POSTLUDIUIUBITI-LE EXACT ASA CUM SUNT ELE

victorie…la puncte

mi-a placut ca am dormit mai mult decat trebuia dar nu mi-a placut ca am intarziat la inregistrare . mi-a placut ca m-am inteles ca de obicei excelent cu florian ( bine si cu roger )si ca am tras repede si bine dar nu mi-a placut absenta lindei ( butonara mea preferata ever ) care e acasa in albania.mi-a placut sa alerg cu ticutza prin bucuresti dar nu mi-a placut sa ne certam cu marlanii descoiati si frustrati prin trafic . mi-a placut repetitia cu micutzele dansatoare , mi-a placut la nebunie antrenamentul la sala mi-au placut toti cei patru caini cu care m-am pupat azi , mi-a placut sezatoarea la o bere,un vin,un rom (ei) si la o apa plata (eu) . mi-a placut ca m-am oprit la timp inainte de a face rau unor oameni (printre care ma numar si eu) dar nu mi-a placut ca in acelasi timp am pierdut o prietenie la care tineam si in care credeam al naibii de tare… si totusi …astazi meciul s-a terminat 8-4 in favoarea lu’ “mi-a placut”…se pare ca m-am calificat pt. turul urmator …:))

      POSTLUDIU-MANU CHAO-Me Gustas Tu

3 in 1 … but instant

       A venit Cata in tara . A venit pentru a tzashta oara in decurs de 15 ani de cand a plecat in Germania . Si tot a tzashta oara cand ne-am vazut pret de 5 min. promitandu-ne ca “maine – poimaine ne vedem la o bere”. Asta se intampla acum o luna …adica exact atunci cand mi-a spus ca mai sta o luna in tara iar eu i-am raspuns ca “ohoo , aveeem timp sa ne tooot vedem”.  Dani este tot timpul in tara iar de trei luni suntem din nou vecini de bloc …cu el altfel stau lucrurile : avem timp sa ne promitem constant cum ca ne vedem “maine-poimaine”. 

      Ni se spunea “trei crai de la rasarit” . Si chiar stateam impreuna de la rasarit si pana … dupa apus . Noaptea era un chin pentru ca ne despartea . Uneori insa reuseam sa induplecam parintii si primeam binecuvantarea de a dormi ( adica de a veghea ) impreuna . Vara eram aproape nedespartiti iar atunci cand unul dintre noi pleca in vacanta cu parintii …of…stim cu totii …ce tristete…Tot ce mi s-a intamplat in copilarie mi s-a intamplat impreuna cu Cata si Dani … de la descoperirea sexualitatii pana la infectarea cu bube dulci ( din lacul Moghioros- unde faceam baie pt. a impresiona fetele ) , de la incasarea batailor pana la administrarea batailor ( uneori unor baieti cu ani buni mai mari decat noi ) , de la violarea pomilor fructiferi si a serelor din vecini pana la impartirea de manifeste anticomuniste ( da , e adevarat ) . Am batut impreuna campii , ape si paduri …intr-atat incat nu cred ca am mai lasat ceva timp si pentru acum …pentru acum ne-au mai ramas cateva reprize a cate 5 minute …din cand in cand .

       Cred ca natura are grija sa ne separe la timp pentru a ne forma ca indivizi …cred ca asta e sanatos sa se intample…

       Imi este dor de ei …dar stiu ca imi este dor de ei cei de atunci . Pentru ca pe cei de acum ii iubesc chiar asa …in alea 5 minute . Imi place felul barbatesc in care ne salutam sau ne strangem in brate atunci cand ne intalnim , lucru pe care nu l-am fi facut la vremea aceea pentru ca ne-ar fi parut a fi un semn de slabiciune si noi ne doream sa fim barbatzoi ) . Iata ca am ajuns barbatzoi …Acum ne putem afisa cel mai frumos zambet atunci cand ne intalnim pentru ( alea ) 5 minute fara sa para nefiresc . Imi place felul in care am crescut impreuna si apoi ne-am format separat . Suntem ca niste pui de fiara …

      Cata e la a doua casatorie si are trei fetitze , Dani e casatorit si are o fetitza , eu sunt divortat si de trei luni m-am mutat ( pentru un timp ) inapoi la casa parinteasca unde nu am mai stat de pe la 18 ani decat ocazional …M-am refugiat aici fugind de amintirile…recente  iar acum simt ca se pravalesc peste mine peretii cu amintirile de demult …asa ca mai bine o sa bag eu tarnacopul in ei …Nu vreau sa mor strivit de aduceri aminte !

       POSTLUDIU-BEN E. KING-Stand By Me

Dumnezeu e un …Domn !

      Dumnezeu are rabdare cu mine . Ma asteapta la intalnire pana cand ajung sa ma rusinez de propria-mi nesimtire . Nu o data am constatat ca mi-a tinut dechisa usa pana cand am binevoit sa imi fac aparitia acolo unde , culmea , eu aveam nevoie sa intru . Uneori nici macar nu m-am sinchisit sa ii multumesc , crezand ca mi se cuvine acest serviciu … Dumnezeu are insa mult drag  pentru fiul sau mic si rau . Dumnezeu nu este un razbunator . Dumnezeu nu ma pedepseste , pentru ca El  are mult umor …pe langa imensitatea aia de iubire . Stiti ce face ? Ma lasa si pe mine sa astept cateodata cu usa deschisa …Imi da sansa de a simti si eu …o miliardime din cat simte El atunci cand ma asteapta … da , doar o mica parte …pentru  ca eu ma tin doar pe mine in loc ,pe cand El e nevoit probabil sa tina tot universul . Asadar incearca sa ma educe printr-un exemplu personal . Of ! Ii multumesc , ii cer iertare si il rog sa nu isi piarda rabdarea pentru ca eu vreau  ca de acum incolo sa fiu punctual…

       Promit sa folosesc si eu  cu rabdare exemplul personal in loc de corectie sau chiar de razbunare . Da rezultate …

      POSTLUDIU-SIMPLY RED-Angel

CARPE DIEM?

   Cum putem extirpa acea pornire fireasca de a face proiectii ? Sau mai bine zis : putem ignora ziua de maine? Cat de tare te poti bucura de ziua de azi incat sa nu iti mai pese de cea de maine? 

    “Carpe diem” .  Sa nu fim ipocriti…ne dorim sa mai spunem “carpe diem” si in clipa urmatoare . Cred totusi ca e sanatos sa te gandesti la ziua de maine in asa masura incat sa nu o ucizi pe cea de azi. De foarte multe ori am avut sentimentul ca imi alerg viata …ca ma grabesc spre un scop anume uitand ca ziua de azi s-a inscris si ea ieri in categoria “scopuri” si ca proiectia ei a ucis o alta zi …si tot asa ….fiecare clipa murind prematur fara a se plini .

       Da , e clar , sunt un criminal in serie …

    Nu cred totusi ca acest “traieste clipa” este un indemn la a trai viata inconstient , iresponsabil sau egoist. Poate ca este un apel la a trai clipa in totalitea ei …la a trai viata in plinatatea ei . Astfel , clipa urmatoare nu va mai trebui inventata …ea se va naste firesc din asta de acum . Carpe diem este un apel la continuitate .

    “Carpe diem” nu inseamna ”nu imi pasa de ziua de maine” la fel cum “faca-se voia Ta” nu inseamna “te las pe Tine ca eu nu am nicio idee”.

     Vreau sa imi traiesc clipa constient fiind ca s-ar putea sa o apuc si pe urmatoarea … Vreau sa fiu constient ca aceasta clipa …clipa in care scriu pe dragul meu blog este doar parte din temelia  pentru clipa cea mare . Astfel  ajung sa o iubesc mai mult decat daca as lua-o ca atare , pentru ca fundatia trebuie facuta din materiale bune , rezistente , trainice .

    Cum ? Care e clipa cea mare ?…Pai normal ca … urmatoarea !

    POSTLUDIU-BETH ORTON-Thinking About Tomorrow

curaj gaina ca te tai !

     Suntem educati inca de mici copii in spirit eroic . Suntem invatati ca nu trebuie sa ne temem , ca teama e a lasilor . Crestem si ajungem sa ne rusinam  de temerile noastre stiind ca ele ne pot deconspira ca fiind vulnerabili. Dar e oare un lucru rau vulnerabilitatea ? E oare mai bine sa tratezi fiecare moment cu hotarare si curaj fara a avea o clipa de indoiala ? Oare nu indoiala te face sa analizezi mai bine situatia ?  Ma aflu intr-un moment al vietii in care ma autosuspectez de lasitate … pentru ca imi este teama… imi este teama sa ma implic , imi este teama sa dau gres , imi este teama sa imi asum … Este o teama acumulata in urma ultimelor doua esecuri … Este o teama nascuta din nopti si zile de cugetare si framantare sufleteasca . Nu numai ca ma autosuspectez dar sunt si acuzat de lasitate , de non-combat , de egoism . As accepta deschis acuzatiile in cazul in care mi-ar fi bine in starea asta… dar nu imi e . Adevarul este ca simt un mare gol interior … Sunt sigur ca am puterea sa imi infrang ( sau mai bine zis sa imi suprim ) temerile dar…oare…curajul e ceea ce imi lipseste ? Ce imi aduce oare curajul ? Mandrie…siguranta…liniste …? Oare suprimarea temerilor ma va salva ? Nu cred . Nici taurul nu e lipsit de teama in arena doar ca lipsa ratiunii face loc furiei  ( chiar si noi oamenii patim d’astea ) iar furia anuleaza teama … ba chiar si iubirea anuleaza teama…dar atat furia cat si iubirea sunt stari extreme si eu nu vreau sa traiesc in extreme …dar  atunci cand revin in punctul de echilibru …revin si temerile . 

    Daca as renunta la teama si as tropai prin viata curajos as face asta tot de teama …de teama ca imi trece timpul , de teama ca pot fi privit ca un fricos . Sa zicem totusi ca mi-as invinge temerile si as deveni un om curajos … nu mi-ar iesi din cap faptul ca am devenit un om curajos din teama … TEAMA DE TEMERILE MELE …

    POSTLUDIU – RHCP-Fight Like a Brave